Eu (mai) cred în România

Spun că „mai” cred în România, pentru că nu ştiu pentru câtă vreme încă o să mai contiunui să cred într-un proiect a cărui finalizare se tot amână la nesfârşit.. Mă întreb în fiecare zi de ce nu plec din ţara asta parcă uitată de Dumnezeu? O ţară ca o corabie ce pluteşte în derivă fără viitor, fără port de origine, fără istorie, fără amprentă naţională.

Nu am plecat pentru că eu mai cred în tinerii ei străluciţi, mai cred într-un viitor luminos al acestei ţări, în care m-am născut, în care am crescut şi de care mă leagă un cordon ombilical din atâtea şi atâtea amintiri şi experienţe frumoase. Cred în tinerii ei ambiţioşi, cred în poporul acesta care a dat naştere atâtor minţi luminate, îmi pare mult prea hazardat să abandonez toate aceste gânduri şi sentimente care mă leagă ancestral de pământul strămoşilor mei.

Poate că regimul comunist a reuşit să spele creierele părinţilor noştri, să dezrădăcineze şi să înlăture orice sentiment de libertate, poate că au reuşit să şteargă orice dorinţă de voinţă, exprimare, gândire libere. Dacă îi repeţi unui om decenii la rând că e prost, că e leneş, se preschimbă asemenea câinelui care vrea să iasă din cuşcă şi stăpânul îi administrează de fiecare dată electro-şocuri. Omul, asemenea câinelui, dezvoltă o neajutorare învăţată, cîinele nu mai iese din cuşcă de frica şocurilor electrice, omul nu mai iese din colivia ideologică ce i-a fost inoculată de teama propriei neputinţe. Şi cîinele, şi omul se mulţumesc să privească realitatea dincolo de gratii prin prisma fricii, a îngrădirii oricărei libertăţi şi a privării oricărui drept.

Moştenirea ce o lasă, omul astfel înghesuit în neghiobia sa, mesajul genetic primit de progenitura viitoare nu este altul decât starea de a se regăsi hipnotizat de un efect de spectator. Spectator al unei reprezentaţii absurde şi dramatice, în care scena se termină tragic pentru cel care priveşte buimac de pe margine. Scene cu şobolani rozalii şi cârtiţe doctrinare pe post de politruci cu scopuri perverse. Scene în care actorii îşi schimbă rolurile între ei în culise ştiind că poporul din sală doar asistă, huiduie sau aplaudă, dar nimic mai mult.

Victor şi Crin, îmi permit să le spun pe nume, pentru că suntem mai apropiaţi de vârste, de concepţii despre viaţă, am nădejdea că împărtăşim aceleaşi speranţe de viitor al acestei ţări, poate că sunt marionete ai unor păpuşari, mari maeştri tirani, dar ei sunt ca noi, au rămas în ţară şi continuă lupta. Duşmanul poartă multe chipuri, lăcomie, şantaj, ignoranţă, aroganţă, nepăsare, teribilism. Poate că urmăresc aceleaşi idealuri meschine, faimă, bogăţie, putere, dar eu simt că şi ei asemenea mie mai CRED în ROMÂNIA!

5 responses to “Eu (mai) cred în România

  1. Mika ai scris aici un post care mi-a mers la inimă. Nici eu nu am plecat din ţară tot din cauza faptului că mă simt mult prea legată de pământul ăsta, de anumite legături de suflet la care nu vreau să renunţ şi de care nu vreau să mă rup.
    Mă bucur sincer pentru toţi cei care au plecat şi au reuşit să-şi asigure viaţa pe care şi-au dorit-o, că este firesc să reuşească. „Acasă” este acolo unde te simţi împlinit şi liniştit, sau măcar acolo unde te simţi tu însuţi indiferent de greutăţile cotidiene.
    Îmi pare bine că mai găsesc şi posturi ca al tău, unde văd pe cineva care recunoaşte că îi sunt dragi propriile origini, nu de alta dar sunt sătulă de toţi cei care doar ştiu să mânjească dar nu ar face ceva civic nici să-i împuşti. E mai uşor să fii critic, e mai greu să faci ceva realmente constructiv. E uşor să spui ” Bă în ce ţară de căcat trăim!” dar dacă îl prinzi într-o intersecţie e sigur unul dintre cei care claxonează , înjură şi bineînţeles nu ar acorda prioritatea lui nici mort. Sau dacă e într-un mijloc de transport în comun nu s-ar ridica de pe scaun să-l cedeze unei persoane mai în vârstă sau cu probleme. Asta mă deranjează pe mine.

  2. anitzei-blog.blogspot.com

    Administrez,recunosc, o constiinta vinovata de raspandirea unor virusi stabiliti in ea, cronic, de epoca rosie.Le zic celor din jur,tineri, ca au un ghinion si un noroc;Ghinion,ca n-au batrani intelepti, ca in proverb, care sa le ghideze traiectoria, si noroc – ca si-o pot croi,dupa libera lor vrere,fara sa se planga. Desi, numeric, tinerii isi pot impune proiectele ( nu fara inversunata rezistenta din partea celorlalti ) , schimbarea nu se produce.Merita adancita investigarea causelor.Poate introspectand si comparand! A exclama „tara de rahat” si a flutura amenintarea plecarii „dincolo”e forma de oblomovism (atitudine contemplativ- inertiala ,pasiva, a unor personaje din marea literatura rusa,clasica).
    Ma intriga inactivii tineri, grabiti , care nu cunosc legile psihosociale ale timpului: cel individual, tragic limitat de ACUM si AICI si timpul social, determinant in transformare, lenes labartzat pe decenii multe.Or ,oamenii cad victime ale saltului inconstient peste crevasa dintre cele doua „timpuri”.
    Dar imi propun sa dezvolt, echilibrat si documentat eseistic, teza. Aici,doar niste zgarietur pe suprafata. Multam pentru punerea problemei si pentru spatiul mazgalit.

    • da, domnule Anitzei, asta omoara cu adevarat spiritul romanesc, atitudinea aceasta mioritica exact descrisa in poezia noastra nationala, ciobanul, om simplu dealtfel sta si-si plange de mila ca ailalti doi vor sa-l omoare. asa se intampla si cu tinerii, dau sa fuga cat mai repede, eu nu-i judec pentru un asemenea gest, la urma urmei si eu am fost plecat si daca ar fi as pleca din nou maine, dar sunt prea putini cei care vor sa lupte pentru un maine mai bun.

  3. anitzei-blog.blogspot.com

    corect-zgarieturi; mazgalit de mine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s