Credex- o idee bună implementată într-o ţară proastă

Vă mai aduceţi aminte de „Credit doar cu buletinul”, o amintire tristă acum. Tot omu’ şi-a făcut un credit să-şi cumpere ba frigider, ba maşină de spălat, ba covor nou în sufragerie sau birou şi calculator pentru ăla micu’. De ce am apelat la credite? Păi era cam singura modalitate prin care să cumperi ceva pentru că banii pe care-i câştigă un salariat cu un venit mediu de 650-800, chiar 1000 de lei nu-i ajung decât pentru strictul necesar şi nimic mai mult. Nici măcar 1200 de lei, nu reprezintă o îmbunătăţire a venitului considerabilă pentru că acei câteva sute de lei nu fac o diferenţă notabilă, oricum nu-ţi ajung nici cât să plăteşti un leasing la o maşină nouă, iar dacă ar fi să-i aduni pentru un concediu în Grecia să spunem, ar trebui să tragi de ei câţiva ani.

Toţi am făcut credite cu gândul care s-a dovedit doar o speranţă refutabilă şi-atunci ca şi acum, că salariile vor creşte în tendinţa de a se alinia cu cele din Uniunea Europeană. Dar iată că s-a întâmplat ceva pe care România nu l-a cunoscut în recenta şi scurta ei istorie de capitalism, a căzut necazul pe capul românilor ca economia globală să treacă printr-o depresiune.  Şi de unde să mai scoţi bani de rate dacă nu mai ai nici ce mânca după ce ţi-ai pierdut locul de muncă, aşa că au început să curgă creditele neperformante cu restanţe de luni bune ca apa pe gârlă într-o zi de primăvară când zăpada se dezgheaţă pe vârfurile masivelor muntoase.

 În comparaţie cu lumea civilizată, sumele restanţiere datorate de români sunt derizorii luate fiecare în parte, dar cumulul lor raportat la populaţia României e destul de îngrijorător. Luând cazul particular al unuia care a fost rău intenţionat încă din momentul contractării creditului, banca nu are ce-i face. Dacă cineva a luat un credit de nevoi personale la care nu s-a pus gaj nici un bun, aşa cum s-a întâmplat în multe cazuri în isteria de a acorda credite,  practic banca nu are cum să recupereze suma datorată de acel individ decât prin poprirea salariului dacă şi numai dacă angajatorul a fost de acord cu clauza din josul adeverinţei tip de venit pe care angajatul trebuie să o completeze la firma la care lucrează, şi anume de a vira la cerea expresă sumele datorate către bancă. 

Mai este posibilitatea pentru a recupera sumele datorate ca un executor judecătoresc să confişte bunurile deţinute de datornic în compensaţia datoriei, dar această procedură e foarte complicată şi adesea mai costisitorare poate decât creditul însuşi. Dar sunt mulţi tineri care au constractat un credit cu adresa din buletin, dar această adresă corespunde de fapt cu adresa părinţilor, ei fiind de negăsit, locuind în chirie la cu totul altă adresă pe care părinţii nu o divulgă nici în ruptul capului.

Bun, să luăm profilul robot al unui tânăr care lucrează în construcţii (adesea la negru) şi locuieşte în chirie fără viză de flotant cu datorii la bănci în valoare de 5000 de euro. Ce credeţi că se va întâmpla cu datoria? Tânărul va plăti datoria? Să luăm cazul în care tânărul nu-şi plăteşte datoria de bunăvoie, ce şanse credeţi că are banca de a-şi recupera sumele restante? Vă spun eu,  ZERO.

De ce ar trebui să ne pese de aceste cazuri? Pentru că cei care au cu adevărat de suferit suntem noi, restul, cei care ne supunem conformismului social de a fi corecţi. Pentru că astfel riscul de ţară creşte formal sau informal lucru care se răsfrânge asupra dobânzilor şi penalităţilor ca să nu mai spun de condiiţiile de acordare a unui credit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s