Acum văd…

Am început să-nvăţ. Să-nvăţ să citesc oamenii, de fapt ştiam dintotdeauna dar acum îmi dau seama că ceea ce văd e adevărat.

Am început să citesc oamenii, dar ceea ce citesc nu-mi place de cele mai multe ori. Citesc frică în ochii oamenilor, sub toate formele sub care se arată ea în sufletele noastre. Frica de a nu dezamăgi, frica de a nu greşi, frica de singurătate, frica de sărăcie, frica de prostie, frica de a trăi, frica de moarte.

Cel mai tare mă îngrozeşte atunci când citesc în ochii celuilalt frica zilei de mâine. Un om fără speranţă e asemenea unui condamnat la moarte care aşteaptă executarea sentinţei fatale. Întâlnesc tot mai mulţi din aceştia în ultima vreme, se uită la mine şi mă-ntreabă din priviri: Ce va urma? De parcă eu aş avea vreun răspuns, nu găsesc prin minte decât vreo vorbă bună de spus.

Totul se zdrobeşte când nu mai ai credinţa zilei de mîine, parcă şi trupul îţi amorţeşte şi mintea nu mai vrea să gândească la vreo ieşire din starea de impas. E o frică de necontrolat, una instinctuală, ca atunci când te aflii la ultimul etaj al unei clădiri înalte şi te uiţi în jos, simţi cu picioarele podeaua tare, eşti pe un plan cât se poate de solid, dar ai impresia constantă şi sentimentul iminent că o să cazi. Stomacul se chirceşte, inima bate cu putere, mâinile-ţi tremură, transpiri, te apucă groaza, te tot gândeşti că nu-i adevărat dar instinctele îţi spun altceva.

Amorţeala e singurul leac împotriva disperării, dar în amorţeală nu reuşeşti nici să te bucuri de viaţă şi amorţeala nici nu reduce funcţiile vitale până la suprimarea lor.Sper că n-ai acelaşi gând ca mine să te laşi dus, plutind în derivă sperând că în curând te vei izbi de-o stâncă care te va sfărâma-n bucăţi şi nimic nu se va mai alege din tine şi nici nu vor şti c-ai existat.

7 responses to “Acum văd…

  1. E…foarte actuala tema. Extrem de realista, unii ar zice ca deprimanta. Insa se spune, ca tocmai depresivii sunt cei ce vad obiectiv realitatea…
    Cu siguranta, multi avem gandul asta…de a ne sparge in bucati, dar nu iremediabil sau?
    Stanca aia poate fi pierderea jobului, pierderea unei fiinte dragi…castigarea lozului cel mare neasteptat(supracompensarea cu acelasi efect ca si o trauma).
    Pana la urma, doar subiectiv, putem decide cat de puternic si remediabil a fost impactul. Uniiau sute de astfel de ciocniri in viata, altii niciuna…Importanta e necesitatea schimbarii.Se cere un alt drum!

  2. Cand esti la ultimul etaj al unei cladiri inalte, incerci mai bine sa te uiti in sus, sa vezi daca nu exista una si mai inalta. Daca exista e ok, incerci sa ajungi si acolo, daca nu…o inventezi, faci ceva. Orice altceva in afara de a te uita in jos.

  3. Amorteala este periculoasa in acest caz , as indrazni sa propun un altfel de leac : o pasiune .

  4. depinde de fiecare si de moment , interpreteaza gesturile , fa scenarii improbabile , …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s