Doctor Hex şi Domnul Hu

Domnul Hu a dorit să ştie ce mecanisme psihice definesc un om, aşa că l-a rugat pe prietenul său, colaborator şi entuziast susţinător al cauzelor sale, Doctorul Hex, să realizeze un experiment prin care să reiasă latura definitorie a caracterului uman. 

Doctorul Hex a întocmit o listă în care  a descris portretul robot al cobaiului care se va supune experimentului lor. Doctorul Hex a stabilit că cel mai bun subiect ar fi un individ de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 28 şi 38 de ani, necăsătorit, fără părinţi sau cu relaţii parentale mai reci, fără prea mulţi prieteni, nu prea viciat, nici foarte credincios, cu un job derizoriu, activitate anostă şi o viaţă aproape mizeră, cu alte cuvinte un exemplar de care societatea s-ar putea lipsi dar destul de abil cât să redea trăirea experienţei de care va avea parte şi totodată un specimen reprezentativ şi  relevant pentru societatea actuală.

Domnul Hu găsi pe dată un tânăr dispus contra unei sume de bani să se supună de bunăvoie experimentului. Deşi omul nu prea înţelese clar despre ce era vorba, se gândi că nu i-ar strica ceva bani în plus, mai ales că intrase în ceva datorii din cauza pariurilor sportive.

Tânărul odată ajuns în laboratorul Doctorului Hex fu adormit punându-i-se un somnifer în băutură. Când se trezi tânărul nostru se găsi legat cu o funie deasupra unui puţ în care un cazan mare cu ulei fierbea scoţând bule fumegândă care stropeau zgomotos. Deşi cazanul era la o adâncime considerabilă, de vreo trei-patru metri, individul devenit cobai simţea cum căldura îi frigea tălpile. Domnul Hu îi spuse subiectului său care atârna gol puşcă deasupra capetelor lor, că Doctorul Hex aflat lângă o manivelă îl va coborî încet spre uleiul care fierbea şi că în scurt timp trupul său se va prăji, pielea şi carnea se vor carboniza. Domnul Hu îi mai spuse că are lipit de piept un cuţit cu care se poate înjunghia oricând doreşte pentru a sfârşi aceast chin.

Doctorul Hex şi Domnul Hu stabiliseră şi conveniseră în particular înaintea începerii experimentului că înainte ca tânărul să atingă cu picioarele uleiul încins îl vor trage în sus şi-l vor elibera de sub teroarea acestui experiment teribil, dar tânărul va avea singur de ales până să ajungă la uleiul clocotind de sub el dacă să creadă că-i vor da drumul să plece sau va lua decizia de a se sinucide.

La început tânărul încercă din răsputeri să taie cordonul care-l ţinea agăţat deasupra puţului infernal, dar cablul era oţelit şi risca oricum să cadă direct în „oala cu smoală” care-l aştepta dedesubt.  La scurt timp după tentativele lui eşauate de a se elibera începură să-l turmenteze remuşcări de genul: „Am fost un prost, cum am putut să mă bag în aşa ceva? Nu puteam eu oare să-mi dau seama încă de la început că ăştia doi sunt nebuni amândoi şi că-mi vor răul? Sunt nişte parşivi asta sunt! Cum de nu am putut să intuiesc gândurile lor duşmănoase? De ce Doamne tocmai eu? Cu ce am greşit să merit asta?”

Apoi tânărul mai tăcu o perioadă, dar căldura devenea tot mai insuportabilă şi el strângea cuţitul tot mai tare în mână. Ar fi vrut să-l arunce pe dată în cazanul cu ulei, gândindu-se că nu ar fi în stare niciodată să-şi ia singur viaţa. Doctorul Hex tot dădea de  manivelă, cazanul se apropia din ce în ce.  Tânărul se gândi tot mai serios să-şi ia viaţa, începea să creadă tot mai tare că nu mai are nici o scăpare. Începu să strige invective de tot felul către cei doi experimentatori nebuni. Să vă ia dracul şi să vă fiarbă pe voi în cazanul său cu smoală! striga tânărul din răsputeri. Blestemaţi să fiţi cu toţi banii voştri care m-au ispitit şi m-au atras în capcana voastră bolnavă!… Şi urla ca un dement tânărul şi se zbătea şi toate apele îl treceau.

Coarda diavolească se prelungea mişelesc, groapa se apropia terifiant şi tânărul începu să se roage căci mult nu mai avea şi trupul şi-l vedea fiert şi carbonizat ca al unei mumii. Tânărul începu să se roage descoperindu-şi credinţa subit, atâta vreme o ţinuse acolo în el, ca pe o intuiţie oarbă că ar mai putea exista ceva înafară de el. În ultimele sale momente de viaţă, îl rugă pe Dumnezeul său să-l salveze promiţându-i că dacă va scăpa teafăr, de mîine va începe o viaţă nouă, mult mai cuviincioasă, va merge mai des pe la biserica sa şi se va spovedi duhovnicului său, va face donaţii şi-i va ajuta pe alţii. Îl rugă deasemenea pe Dumnezeul său că dacă acesta e un vis să-l curme pe dată căci nu mai poate îndura suferinţa prin care trecea.

Doctorul Hex lăsa coarda încet, ritmat, după o cadenţă cadaverică, rece, absolut concentrat pe reacţiile subiectului. Domnul Hu observa toată această scenă şi îşi nota cele care îi reţineau atenţia.

Tânărul  aproape sufocat de aburul şi de fumul uleiului încins îşi puse cuţitul la gât bâjbâind rugăciuni, bolborosind invective, urlete, lacrimi de disperare, implorări insistente crezând că-l vor scăpa din ghearele ălor doi. Era gata în orice clipă să tragă o crestătură care să-l izbăvească de durere când Doctorul Hex într-o clipă de neatenţie scăpă manivela din mână şi tânărul alunecă în jos pe gura puţului dar nu mai mult de jumătate de metru, atingând cu talpa piciorului drept uleiul fierbinte, panicat, cuprins de durerea fizică pe care uleiul i-o provocase şi bulversat din cauza disperării îşi pierdu pe moment minţile şi făcu ca lama care-i era lipită de piele în dreptul gâtului să lunece uşor. O usturătură scurtă, sânge şiroindu-i pe trup, viaţa i se scurse repede toată. Când Doctorul Hex îl scoase din groapă, trupul atârna sleit plin de sânge şi cu figura schimonosită de durere, cu ochii larg deschişi, cu gura căscată şi strâmbă.

Domnul Hu trase următoarele concluzii: fiinţa umană nu e capabilă de consecvenţă iar demnitatea mult dorită e doar un mit, credinţa deşi falsă e descoperită în ultimă instanţă ca o poartă salvatoare de ieşire din criza momentului.  Frica, teroarea, groaza, scârba, autoiluzia, mila-suferinţa per total- sunt singurele mecanisme psihice de care omul e capabil.

3 responses to “Doctor Hex şi Domnul Hu

  1. d’ale experimentatorilor: oricare ar fi experimentul, concluziile se pot trage doar după ce ai studiat atent experimentatorul:)

  2. Excelenta povestire Mikael! Daca tanarul nu si-ar fi curmat singur viata, as fi crezut ca incearca sa faca un pact cu Dumnezeu pentru a-l salva! Felicitari!

    • Nea Costache, pact nu poti face decat cu diavolul pentru ca lucrarea Domnului nu merge negociind ca la piata: „mai da-mi doua zile Doamne ca jur ca ma lasa de baut” 🙂 multumesc de comment, m-am speriat, crezand ca scrierea de fata va trece neobservata. o seara frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s