„Shogun” de James Clavell

Mi-am luat vreo două săptămâni liber de la blog ca în timpul pe care-l petreceam scriind pe blog să citesc voluminosul „Shogun” scris de James Clavell. Am vrut să citesc acest roman prin clasa a doua, nu mult după ce am învăţat să citesc, volumele acelea două mă atrăgeau cu aerul lor dolofan de-acolo din bibliotecă întrebându-mă mereu ce-ar putea să ascundă cartea asta de mama mi-a interzis să o citesc motivând că sunt prea mic ca să înţeleg ce stă scris între corperţile ei.

Am tot amânat citirea cărţii până în ziua când m-am gândit că o să am timp să o parcurg de la un cap la celălalt pe nerăsuflate, şi iată că a venit clipa, am devorat romanul în mai puţin de două săptămâni, ce vă pot spune la o privire sumară este că mă aşteptam la ceva mai mult deşi nu pot spune că romanul e mediocru.

Cei care spun că nu pot parcurge descrieri interminabile, că ei nu au răbdare şi că-şi pierd repede concentrarea dacă nu citesc dialoguri, iată o carte care abundă în conversaţii, de fapt acţiunea romanului se prefigurează prin dialogul personajelor. Îmi exprim regretul că în „Shogun”  sunt prea puţine pasajele care ar fi putut reda mai larg frumuseţea şi puritatea aceea mitologică a meleagurilor nipone medievale.

Cartea surprinde prin contrastul diferenţelor culturale dintre civilizaţia vest europeană şi cea japoneză.  Induce o uşoară senzaţie de sincretism religios, o împletire ispititoare şi foarte verosimilă între Zen budism şi Creştinism.  O dramaturgie kilometrică cu nenumărate răspântii ale destinelor care creează un scenariu conflictual, un joc al politrucilor niponi din vremea lui taiko şi a regenţilor.   

 Uitându-mă în urmă, rumegând din nou povestirea, mă întreb de ce i-au luat lui Clavell trei volume, 60 de capitole, ca să redea o acţiune care putea fi expusă la fel de bine în 50 de pagini. Acţiunea este expusă din toate unghiurile posibile, intrând în pielea fiecărui personaj în parte, analizând posibilităţile proprii fiecăruia prin ochii personajului respectiv, Clavell reliefează astfel o fire umană duală, deseori actorii fiind în sinea lor în contradicţie puternică cu dorinţele şi pornirile personale.

O lectură captivantă, destul material de gândire deşi ar mai fi fost loc tot pe atât, o carte cu mesaje puternice de determinare şi autodeterminare, un compendiu de personaje, o gamă largă de structuri morale umane, cunoştinţe interesante despre geografia şi credinţele medievale.

7 responses to “„Shogun” de James Clavell

  1. Ai citit si celelalte serii de Clavell? (Tai-Pan, Nobila Casa, Vartejul etc.)

  2. Mika te-a bagat la inaintare. Si asa cum am zis si acolo sa stii ca eu am abandonat Shogun-ul :P:P:P

  3. Erata … te-am …

  4. Eu am citit cartea la o varsta care mi-a permis sa-mi imaginez cu ochii mintii toata actiunea. Acum nu stiu daca as mai fi la fel de incantata… Oricum, dupa ce-am citit cartea am vazut la ceva ani si filmul. Mi s-a parut mult mai slabut. Pana la urma, lecturata atunci cand trebuie, poate sa fie o poveste frumoasa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s