Câinele filosof

Un câine stătea cu botul pe labele din faţă şi privea la celălalte lighioane din grajd. După un timp, puţin dezgustat, puţin obosit  grăi:

-Măi calule, uită-te şi tu la tine o clipă, ce faţă lungă mai ai! Păi tu nu te-ai săturat de viaţa asta de mizerie? Toată ziua tragi la căruţă, stăpânul te atinge repede cu biciul dacă nu tragi cum trebuie şi seara de-abia îţi dă o mână de fân să ai şi tu ce rumega. Calul se uită la el, nu spuse nimic, privi aşa cum era obişnuit, mereu înainte. Câinele văzând că nu prea are calul chef de vorbă se-ntoarse către vacă.

-Ia uite la ea bovina! Stă şi molfăie acolo în colţu’ ei, o mulge toată ziua stăpâna, ba o mai pune  şi stăpânul  la jug şi ea în schimb n-are curaj să ceară nimic. Aşa-ţi trebuie, îţi meriţi soarta!  Vaca nu-l băgă în seamă nici ea pe câine, mulţumită să-şi rumege  mâncarea liniştită mai departe. Atunci câinele îşi îndreptă privirile către porc.

-Măi porcule, şi tu ce mai zici? Îţi aduci aminte… Stai aşa, că parcă tu nu eşti porcul de anul trecut! exclamă câinele şi-şi îmghiţi limba pe dată.

Anunțuri

One response to “Câinele filosof

  1. ;)))) cred ca am cazut in plasa, caci voiam sa dau comentariul asta: „nu vreau sa sune porcos, dar cum se imghite o limba?”
    inteligent autor! me like ee :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s