Oglinda

Se privi în oglindă. Se văzu pe sine acum 20 de ani şi se văzu pe sine peste alţi 20 de ani, putea spune că e acelaşi deşi s-a schimbat mult de cum se ştia şi simţea că multe schimbări va mai suferi. Îşi aduse aminte de marile încercări ale vieţii care acum îi păreau nimicuri dar atunci ar fi jurat că o să-l învingă, că nu le va depăşi ba chiar o să-i vină de hac.

Era căsătorit, avea un copil, va rezolva şi problema cu casa şi va găsi cel mai bun doctor pentru problema aceea, va face rost de bani, era sănătatea fericirii sale în joc. Lumina ochilor odraslei sale era mai presus decât el. Putea să moară mâine sau chiar azi, ar fi putut să fie mort de ceva vreme deja, poate că va mai trăi 60 de ani de-acum încolo, cine poate şti?Problema cu moartea, nu e că ea va veni ori ba, ci când?  Să mori când vrei tu, da asta ar fi o realizare. Când ai face-o când eşti cel mai disperat sau cel mai fericit? Dacă acum eşti disperat poate că vor veni clipe mai luminoase, dacă eşti fericit de ce naiba să te omori.

La asta se reduce tot? Se-ntreba singur în baie privind în oglindă. La asta se reduce tot? La chin, la zbateri, la probleme? La asta se reduce tot? Bun, şi după aia? Nu mai urmează nimic? Un premiu ca de sfârşit de viaţă. Laude, aplauze, decoraţii, măcar o diplomă din-aceea gata tipărită care ţi se-nmânează cu spaţiul pentru numele tău lăsat gol. Liber să completezi orice, liber să-ţi asumi orice identitate.

O visase azi noapte, nu i se mai arătase de ceva vreme, se-ntâmpla din ce în ce mai rar să i se dezvăluie în procesele sale onirice.  Îl chinuia himera aceea ispititoare câteva zile până reuşea să o dea uitării. Moartea o fi însemnând să-ţi doreşti odihnă? Somn? Sau visare? Se-ntâmplă poate doar că ţi se afundă piciorul cu care calci în lumea celor drepţi tot mai adânc în abisul neantului. Şi dintr-o dată te trezeşti că te-ai afundat de partea cealaltă a realităţii. Ciudat cuvânt „trezirea”, poate o să reuşească să-mi spună şi mie care-i lumea viselor şi care e cea reală.

Oglinda se apropia de el şi el se speriase, asta îl sustrase din lumea din buricul său pe care pătrunse prin cordonul ombilical al introspecţiei. Îşi dorea mult să rămână în pântecul forului său interior, era atât de primitor acolo. Un fior îl trecu la gândul că s-ar putea scufunda în sinele propriu, mai avea încă multe de rezolvat pe lumea asta, e timp şi pentru retragere. E timp şi pentru odihnă, de visat, visăm tot timpul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s