Sinele între gând şi idee

Sinele se naşte în forul nostru interior precum un gând despre noi în relaţie cu lumea înconjurătoare, care porneşte de la ideea de relaţie dintre persoana noastră şi mediu. Lucrurile din jur le percepem fie ca atare, fie ca o raportare la fiinţa noastră. Ideea se materializează trecând prin filtrul minţii preschimbându-se în gând. Dar cum şi de unde ia naştere ideea şi cum se cristalizează ea în gând?

Dacă omul nu ar fi fost înclinat spre acele experienţe care să dea naştere gândului, ideea nu ar fi răsărit în primul rând în mintea omului. Deci putem spune că experienţele anterioare dau naştere ideilor, despre cum ar trebui să reacţionăm sau să procedăm în anumite situaţii. Şi animalele au idei despre cum ar trebui să cuibărească sau cum să se ferească de prădători, dobândite în urma experienţelor anterioare.

 Bun, dar gândul nu avea cum să existe altfel decât pornind de la o idee, şi ca să devii conştient de idee ai nevoie de putere de introspecţie, de logică şi cunoaştere. Aşadar cunoaşterea dă naştere gândului. Dar gândul nu poate exista înafara ideii.

 Deci putem trage concluzia din cele expuse mai sus că ideea nu e în totalitate înăscută şi nici în totalitate dobândită. Ideea ia naştere din experienţele noastre mai mult sau mai puţin conştiente dar suferă sub efectul gândului schimbarea care face ca fiecare din noi să fie unic. 

Referitor la complexitate putem afirma că un afect, o senzaţie, poate chiar un sentiment poate fi o idee, dar imaginea de sine este un gând, relaţia interpersonală este un gând. Relicva care ne leagă de regnul animal este ideea pe care o putem controla cu ajutorul gândului. Numai omul e capabil să înţeleagă gândul, precum viitor, prezent, trecut, animalele nu au neapărat noţiunea de timp ci mai degrabă un ceas biologic care declanşează ideea vânatului, împerecherii, migraţiei.

Oare când ideea a suferit mutaţia de a ne transforma într-o rasă emancipată cu puterea de a gândi? Când s-a petrecut acea extrapolarea ideii în mai multe idei, care s-au adunat într-o părere, care a format un gând, ca mai apoi mai multe gânduri să se adune într-o conştiinţă şi cu cât omul are mai multe gânduri, cu cât gândurile acelea se reunesc în mai multe sinteze cu atât se deschid noi porţi ale cunoaşterii.       

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s