Teoria implicită a cuiului

Nu m-am apucat să dau sfaturi practice despre cum să faci diferite chestii practice prin casă, gen homemade sau fai-da-te cum sună în italiană. Nu, nicidecum, dar mă oripilează cum românul cu măcar un praf de materie cenuşie pe calota craniană, care le ştie pe toate şi se pricepe la toate se sustrage oricărui efort fizic, că doară munca-i pentru proşti, dar la dat sfaturi şi sugestii e primul.

Bine, exagerez, măcar un cui se mai apucă şi ‘telectualul  de rând să bată că n-are bani să dea altuia să facă lucrul ăla oribil dealtfel pentru el. Dar e nevoie de o inteligenţă pentru a bate un cui, o inteligenţă practică.

Memoria e de două feluri referindu-ne la modul ei de operare-organizare, şi anume memorie explicită şi memorie implicită. Funcţia explicită a memoriei se petrece atunci când memorăm un text, vorba populară „pe dinafară”, şi apoi încercăm să-l redăm din minte. Astfel că efortul susţinut al memorie de a reproduce în mod explicit textul amintit mai devreme produce efectele funcţiei de care amintim.

Memoria implicită în schimb se petrece în plan paralel cu alte procese cognitive, de cele mai multe ori la nivel subliminal. Exemple ale memoriei implicite sunt traseul de parcurs zilnic de la serviciu-acasă şi invers, de cele mai multe ori nu luăm în considerare reperele care trasează itinerariul nostru decât dacă ne aducem aminte că trebuie să intrăm la supermarket să cumpărăm  pâine. Alte exemple mai sunt şofatul, gătitul, de cele mai multe ori se aplică acţiunilor practice care se deprind prin experienţă.

Aşa se întâmplă şi cu bătutul unui cui. Dar pentru că mulţi ingineri, profesori şi alţi ‘telectuali se consideră mai deştepţi decât bătutul unui cui au şanse de reuşită de cel mult 20% şi asta cu indulgenţă. Ca să baţi un cui trebuie să-ţi educi mâna cum să lovească capul cuiului cu ciocanul, ori în acest caz poţi să-ţi rogi mâna şi să-i explici în orice fel că ea nu va înţelege.

Cei mai mulţi ‘telectuali stăpâni pe sine şi siguri pe muşchii lor vor lovi cuiul cu toată forţa lor reuşind să-şi beştelească degetul, excelând în înjurături din alea spuse cu har şi vor duce degetul spre sfânta gură sau la subraţ, o vor scutura energic şi vor sufla mai abitir ca-n foale către deştul beteag, dacă nu cumva o să-şi pupe falanga dureroasă şi or să certe ciocanul aşa cum făcea mama lor pe când începeau să se dea bărbaţi. 

Ca să baţi un cui şi nu ai exeprienţa necesară cel mai bine este să dai uşor cu ciocanul în cui de câteva ori, să faci câteva mişcări cu ciocanul către cui pentru că în acest mod poţi să dai o idee creierului despre traiectoria viitoare a mâinii.  După ce cuiul a intrat puţin în carnea lemnului sau a perforat uşor tencuiala măreşti treptat forţa cu care loveşti cuiul, dar nu trebuie să foloseşti toată forţa de care eşti capabil decât după ce cuiul a intrat mai mult de jumătate astfel că şi-a format canalul şi sunt şanse mai mici de a se îndoi.

Ca să ajungem să realizăm lucruri complexe trebuie să avem o bază solidă a noţiunilor, a cunoştinţelor  şi metodelor de acţiune viitoare. O treabă pe care majoritatea românilor nu o înţeleg, o fundaţie solidă ţine casa în picioare şi nu culoarea lavabilei de pe pereţi. De aceea românii îşi pun gresie şi faianţă înainte de a reface instalaţiile de apă, gaz şi electrica. După ce toată casa e pusă la punct, începe şi sparge că nu ştiu ce ţeavă s-a spart ori ce fir s-a întrerupt în perete.  Ce să-i faci, suntem nişte ‘telectuali rafinaţi care le ştim pe toate şi ne pricepem la toate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s