Mikael E. Muntyanu

Cu toţii am practicat la un moment dat prostituţia morală, fie că l-am linguşit pe şefu’ să ne aibe în vedere pentru  mărire de salariu sau avansare, fie că am acceptat o prietenie insidioasă moral (exemplul cel mai familiar: să mă ducă acasă cu maşina chit că e un prost şi nu pot să-l sufăr).

Doar că în vremile pe care le trăim observ eu că acest fenomen se acutizează, toţi caută un mic beneficiu, material, bănesc de cele mai multe ori. Am impresia că unora nu le mai ajunge.

Şi se ajunge într-un punct la care te întrebi: La ce bun? Pentru ce tot acest exhibiţionism de manierisme exagerate doar ca să-i atragi atenţia lu’ şefu’ că tu eşti cel mai bun. De fapt, asta încearcă toţi să obţină. Blonde platinate la braţ cu un babalâc italian, ferchezuiţi cu impresii ilustre despre sine, vor ca prin puterea de cumpărare a…

Vezi articol original 130 de cuvinte mai mult

One response to “

  1. Pingback: Zâmbesc, deci exist | Călin Hera. PA-uri şi mirări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s