Starea de turbare

V-a încercat vreodată o stare care poate fi descrisă ca fiind foarte apropiată cu turbarea? E o stare foarte profundă, un fel de disperare amestecată cu neputinţă deopotrivă, frustrare şi samavolnicie. Cred că turbarea asta interioară pe care o simt uneori oamenii este ceea ce simte un taur în faţa matadorului care flutură capa roşie pe sub ochii furibunzi ai animalului încornorat plin de potenţă şi virilitate.

Te sâcâie, asta face supărarea aia interioară care nu ştii cum să o potoleşti, dar mai ales nu ai mijloacele necesare să o înfrânezi pentru că nu depinde de tine întotdeauna să fii călare pe situaţie.

Da, ştiu, o să-mi spuneţi că sunt dependent de control,  că vreau să am tot timpul frâiele destinului propriu. Dar nu e neapărat aşa, doar că nu aş vrea să depind aşa de mult de alţii, precum faptul că jobul care mi-e ancorat de capriciile celorlalţi.

Turbarea e o furie, un tumult care aşteaptă în tăcere să izbucnească, să zdrobească totul în cale, o furie care distruge pentru a putea din nou construi.

Oricum, turbarea aceata e ca o tensiune puternică care stă să explodeze la cea mai mică împunsătură a umilinţei, la ce mai mică lezare a demnităţii proprii. Cel mai enervat e că te sâcâie, ca o bubă care a supurat dar tot te mănâncă şi te scarpini deşi curge sânge deja şi de la atâta scărmănat ai ajuns la carne vie. Cam aşa e turbarea, ca atunci când urci un deal şi ţi se înfundă urechile şi auzi un ţiuit prelung pe care nu poţi să-l alungi din minte.

Turbarea te provoacă la acte antisociale regretabile, dar nu te poţi abţine pentru că nu e vina ta, te sâcâie ceva şi asta te face extrem de irascibil, ca şi cum te-ar strânge chiloţii şi te-ar mţnca în cur în acelaşi timp, nici nu poţi să te scarpini şi nici să mai mergi, stai pironit într-un loc şi te scremi crezând că o să treacă.

Te zvârcoleşti şi nu-ţi găseşti locul, spasme te înjunghie, ba ţi-e cald, ba ţi-e frig. te doare şi te lasă, ai frisoane reci dar apele curg pe tine, simţi neputinţa cum te înjunghie deşi te străduieşti din răsputeri, neputinţa de a scăpa de senazaţia asta te exasperează, îţi vine să calci pe cineva în picioare şi totuşi nu mai eşti bun de nimic.

Ai avut vreodată o rană în nas, care din cauza mucusului stă mereu udă şi nu se vindecă, se încarcă cu mizerii şi tot timpul excavezi după bolovanii din nară zgândîrind şi mai tare buboiul care ustură ca naiba. Cam aşa e turbarea şi nu ai ce-i face.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s