Daily Archives: octombrie 4, 2012

Viaţa. Ce înseamnă „viaţa”?

Ar putea fi viaţa o simplă supravieţuire, o zbatere neîncetată pentru acumularea cât mai multor mijloace materiale? Ar putea fi oare societatea un simplu bazin efemer al existenţei unde cel mai bun câştigă, un lanţ trofic unde peştele cel mare îl înghite pe cel mic. Asta ar reduce omul la o existenţă aproape de cea animală, ori cel puţin tindem să credem că suntem înzestraţi cu aptitudini care ne aşează deasupra regnului animal. Viaţa nu e întotdeauna o competiţie, ci mai degrabă o comparaţie continuă pentru identificarea şi rectificarea minusurilor personale.
Ar putea fi viaţa raţiune? Pentru asta ne naştem oare, transmiterea informaţiei generaţionale să dovedească oare că suntem programaţi pentru a gândi mai mult, mai profund şi mai departe spre limitele umane. Dar o viaţă absolut raţională n-ar exclude ea simţirea şi astfel rigorile normative nu ar da şansa naşterii unui stat dictatorial, şi în consecinţă a unui tiran? Sensul vieţii poate ţine de raţiune, de raţionalitate, dar în spaţiul social ţine cu precădere de raţiunea creativă: a cerceta, a imagina, a inova.
Ar putea fi viaţa doar simţire şi din ea să se nască doar haos, un haos să-i spunem implicit, în care coincidenţa, întâmplarea sau cauzalitatea universală sunt formele de expresie ale sensului vieţii. Bun, şi atunci noi ce rol am mai juca? Un univers haotic în care omul să simtă doar că vrea, şi în căutarea derizorie a unui nou fruct al dorinţei, să stea doar sub semnul zarurilor sorţii care i-ar putea oferi lucrul pe care-l caută sau nu.
De aceea spun că viaţa ar trebui să fie privită ca o armonie în care omul să caute hrană pentru corp, afecţiune pentru suflet şi activitate pentru minte. Un sens al vieţii privit intuitiv – proiectiv cât şi retrospectiv – introiectiv, ar trebui să semene cu firul Ariadnei, o înşiruire de ţeluri cu scopul final de găsire a drumului de ieşire din labirintul sinuos al destinului (transcedere) şi nu de rătăcire în buclele sale insidioase (regresie).