Monthly Archives: septembrie 2013

Oameni de consum

Oamenii de consum sunt acei oameni de care viaţa nu se îndură, oameni irosiţi care pot fi puşi la orice muncă, fie la spălat bude de prin gări aglomerate, fie la săpat şanţuri pe o vreme câinoasă,  fie gropari în cimitir să dezgroape oasele nu-ş’ cărui blestemat, fie infirmiiere care să strângă voma ori creierii nu-ş’ cărui nefericit. Oamenii de consum nu trebuie si nu pot fi tristi, ori suparati daramite sa planga, ei sunt morti social si asa e firesc sa fie.

tDacă nu ar fi ei, noi ceilalţi nu am putea să ne ducem vieţile noastre „amărâte” în fuga noastră disperată după atîtea lucruri fără sens şi fără valoare în sine, lucruri care ne creează o falsă plăcere, o falsă stimă de sine.

Da, oamenii de consum pot munci la orice program, fie noapte

a, fie de dimineaţă până seara, doar ca s-o ducem noi ceilalţi bine, să ne bucurăm de confortul unei vieţi „normale”. Maşina, centrala care ne dă căldură, frigiderul plin cu de toate, perechile de pantofi din debara, duşul fierbinte, sunt chestii banale pe care, noi zicem, că orice om şi le poate permite, dar nu şi oamenii de consum.

Oamenii de consum trebuie înghiţiţi aşa de-a gata, înfulecaţi de-a binelea, şi din când în când viaţa să mai răpună tragic câte unul, ba în vreo explozie, ba în vreun mal surpat, ba căzut de pe schelă de la nu-ş’ io care etaj, doar ca ceilalţi dintre ei care or mai rămas întregi să-i poată mulţumi lui Dumnezeu că mai există.

Oamenii de consum trebuie să bâjbâie în întuneric fie că e un soare orbitor afară, trebuie să tremure de frică fie că nu le vrea nimeni răul, trebuie să râdă zgomotos în hohote chiar dacă sunt doar ei singurul motiv de amuzament. Oamenii de consum trebuie să fie sluţi şi proşti, şi săraci, da, mai ales săraci, bâlbâiţi şi handicapaţi şi orbi, doară ei sunt oameni de consum şi nu au voie să se extragă tiparului şi peisajului.

Oamenii de consum trebuie bătuţi pentru că sunt dobitoace, trebuie înghiontiţi de la spate să se urnească, trebuie struniţi cu ceartă şi cu înjurături să muncească, să robească pentru că de asta au fost daţi Pământului.

Nu putem vedea mai departe de superioritea noastră ca indivizi şi ca rasă, într-o curvă proastă şi hâdă nu putem vedea decât ce reprezintă ea, o astfel de femeie nu poate fi mamă grijulie ori soţie, nu, ea şi-o ia doar la muie, un boschetar nu poate fi decăt  un paria al societăţii, el nu are dreptul să citească pe bancă în parc pentru că sigur se preface ca să cerşească bani de băutură, e un sacrilegiu că nişte mâini atăt de jegoase ţin între ele o carte.

Oamenii de consum nu pot într-o societate de consum să fie decât de consum.

Pe vreme de război

Clădirile depravate și abandonate par a fi în zare schelete ridicate din mormânturi, ferestrele dezgolite și frivole arată ca niște ochi ieșiți din orbite, totul e livid și mort de parcă planeta ar fi deșertă și toți am fi căzut pradă unei molime nebănuite și nimicitoare.

Fumul gros și înecăcios cu gust de ebonită arsă îți dă primele indicii despre părjol și de n-ar fi cerul cel senin de-un albastru-pur să mai poți ridica din când în când privirea de la mormanul de moloz ce s-a numit odată fie sat, fie oraș, ai vrea să mori și tu acolo pe loc, s-o termini cu grozăvia asta toată care te înspăimântă, te înfioară și nu-ți dă pace mai deloc.

Te-ai întrebat vreodată cum arată infernul, ce poate să însemne haos? Câini scheletici, hoinari martori ai dușmăniei dintre oameni scormonesc printre gunoaie și cadavre deopotrivă. Scarafagii mișună și viermii colcăie și se dejună din ce-a fost odată făcut sfânt de om.

Un colț de păine uscată atothulit că îngrașă sau face colesterol, apropierea unui străin fie el cât de ciudat, sunt mai bune decât sunetul surd al foamei din stomac și goliciunea rece a vreunei bucăți de beton ce te întâmpină ospitalieră în așteptarea orelor de somn.

Mizerie, boală, disperare, concepte străine societății actuale sunt firești și atât de banale precum sunetul alarmei din zori care-ți aduce aminte că o nouă zi a început și mai ales că încă trăiești.

Globalizare (definitie scurta)

Fără globalizare chifteaua nu ar fi întâlnit muştarul iar sarmaua nu ar fi întâlnit mămăliga, şi o mare parte din această vină o purtăm noi, românii, ca ţară aflată la confluenţa vestului cu estul, mai aproape de est e adevărat, dar cu gândul doar la vest.