„Venus” by Mikael E. Muntyanu

venus 9

După o săptămînă de muncă, căteva lucruri stricate prin casă, ceva bani investitţi, câteva milioane de neuroni arşi dar mai ales după cîteva luni de gândire chinuite de abundente reprezentări mentale, vă prezint o reinterpretare a celebrei „Venus din Milo”.

Venus, cea modernă, contemporană nouă, are spre deosebire de reprezentarea venusiană a antichităţii, o poziţie senzuală, una orgasmică, în accepţiunea generală modernă. Venus zilelor noastre nu mai este de ajuns de a fi contemplată de la bust în sus despuiată, ci ea trebuie să transmită ceva, şi ce anume altceva poate trezi interesul contemporaneităţii sale decât „afrodisiacele” scene şi imagini legate de sex şi climaxul acestuia: orgasmul.

Femeia, am putea spune că a rămas cam aceeaşi, deşi un pic mai tunată decât acum câteva milenii, slavă domnului pentru silicoane şi botoxuri, un pic mai lucrată la sală şi datorită dezvoltării industriei chimice ajutată şi de trucurile machiajului, epilării ş.a.m.d dar în esenţă aceeaşi, nu i-au mai crescut alţi sâni înafară de cei pe care-i avea acum 2 000 de ani şi nici nu se păstrează tânără până la moarte ci se urâţeşte o dată cu vârsta. Dar, femeia şi-a câştigat dreptul la orgasm.

Da, femeia zilelor noastre are şi ea dreptul de a discuta despre, dar mai ales de a experimenta orgasmul. Nu demult, un atribut exclusiv masculin, tabu pentru sexul feminin, orgasmul şi-a câştigat dreptul în rândul femeilor de curînd, pare-mi-se odată cu mişcarea feministă. Femeia nu mai este subjugată pudibonderiei, a falsei pudori de a respinge cu vehemenţă orice gînd de satisfacţie în pat,ci în zilele actuale  femeia caută plăcerea şi chiar bărbatul este cel care trebuie să-i atribuie respectul datorat prin acordarea unui preludiu necesar şi obligatoriu destul de îndelungat cât partenera să se simtă îndeajuns de desfătată de mrejele amorului pentru a consimţi la penetrarea organelor ei.

Nu ştiu dacă acest lucru a profanat religiozitatea templului pe care era urcată tocmai femeia, ca fecioară pură şi neprihănită, sau a actului sexual în sine, privit mai degrabă ca un proces riguros decît unul senzual, dar cred că suntem mai aproape acum de Dumnezeu prin împărtăşirea atît spirituală cît şi fizică a actului iubirii,  prin catarsisul orgasmului decît prin funcţia exclusivă de propăşire a neamului.

Venus, cea iconică, are posteriul mai obraznic, sînii mai plini, părul lung şi despletit, piciorul mic, glezna îngustă, genunchiul rotunjit, coapsele tari, fesele ferme, abdomenul lucrat, gâtul cubţire, umerii rptunjiţi iar la chip are buze cărnoase, dinţi anormali de albi, de drepţi şi de lungi, ochi mari şi naivi, nasul drept şi mic, chipul luminos, sprâncenele arcuite, pomeţii proeminenţi şi maxilarele fin conturate.

Dar mîinile îi lipsesc şi atunci şi acum, ce o fi făcând Venus cu mâinile? Incitănd deopotrivă bărbaţii şi femeile din auditoriu cu aceeaşi întrebare surdă, unde-i sunt oare mâinile şi ce făcea oare cu ele, fără a omite că o sumedenie de gânduri curg, se revarsă, chiar unele dintre cele mai perverse punându-i mîinile acolo unde nici nu te-ai gîndi. Oare se spirijină, se mângâie, se ţine de ceva cu mîinile? O întrebare care reflectă eternul feminin,  o sumă de mister, intuiţie şi creaţie.

Dumnezeu a „zidit-o” pe Eva din coasta lui Adam, iar acum ne-o dezvăluie aşa cum este de fapt ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s