Category Archives: Însemnări jurnaliere

Week-end ploios la munte

Este primul weekend ploios la Braşov, atât de aşteptat de unii, blamat de alţii. Braşovul reîncepe să semene cu oraşul de munte pe care-l ştiu din copilărie după arşiţa secetoasă a anului de graţie 2012.

Afară plouă mărunt, e destul de frig pentru o zi de 13 octombrie, iar eu stau în faţa unei foi albe şi mă gândesc ce să mai scriu. Aş vrea să scriu despre oameni că se revoltă peste tot în lume în primul rând împotriva neputinţei lor de a-şi lua singuri frâiele destinului în mâini şi de a trăi cu adevărat liberi. Aş vrea să scriu din nou un pasaj de proză, nu am mai scris demult unul şi mă întreb ce se întâmplă cu mine.

Nu aş vrea să scriu „căcături” aşa cum am văzut scris în comentariile de pe blogurile unora, învinuiţi că ar scrie căcături, deşi îmi trec sub ochi critic scrierile înainte de a le publica nu prea pot să-mi dau seama cum ajung acestea să fie decodate de către cititori.

Îmi place să obţin totul prin sacrificiu, şi cu cât sacrificiul e mai mare parcă şi răsplata e pe măsură. Aş vrea să mă sacrific pentru scris, dar la ce bun la urma urmei.

Aş vrea să scriu despre sensul vieţii, să vă întreb dacă el înseamnă durere ori fericire pentru voi. Aş vrea să scriu despre sacrificiul focului, lemnul care se mistuie ne dă nouă lumină şi căldură, e oare şi „opera unei vieţi” un astfel de sacrificiu?

Şi mă reîntorc la lectura mea, „Povestea târfelor mele triste” de Marquez…

Articole mai bune în 5 paşi simpli

Am deja o oarecare experienţă în blogging, cam doi ani de zile s-au petrecut de la înfiinţarea acestui blog şi deci mă supun provocării de a da sfaturi unui novice în ale bloggingului, definind câteva reguli mari şi late pe care mulţi bloggeri cu experienţă le ştiu dar care fiind aşa de banale pentru ei, nu le mai iau în considerare şi nici nu le transmit mai departe poate din nepăsare, poate din rea-voinţă sau puţin din amândouă aşa cum se-ntâmplă deseori.

1. Este foarte importantă lungimea textului şi aşezarea lui în pagină. Un articol bun cuprinde între 300 şi 500 de cuvinte, mai mult de 500 plictiseşte sau descurajează citirea lui din start, la urma urmei trăim în epoca vitezei, iar într-unul de sub 300 de cuvinte s-ar putea să nu-ţi ajungă spaţiul să-ţi etalezi ideile pe-ndelete. Un text aerisit, cu patru-cinci paragrafe, fiecare să nu conţină mai mult de 3-4 fraze, altfel oboseşte pargurgerea lor şi să nu uităm că mulţi citesc în diagonală sau sărind paragrafe, aşadar dacă un singur pragraf conţine prea multă informaţie riscăm să nu se înţeleagă deloc ce dorim să transmitem.

2. Conţinut cât mai lejer de parcurs şi de înţeles! Fraze cât mai scurte şi mai mai bine construite, împărţite prin virgule dar fără prea multe paranteze „de gândire”, se întâmplă ca dintr-una să dai în alta şi la sfârşit se pierde tot sensul enunţului.   De preferat este să dai link către articolele de referinţă, dar foarte important este să foloseşti doar acele articole care fac referire directă la tema propusă a fi dezbătută în articol, nu mai mult de 2-3 altfel rişti să ameţeşti cititorul. Foloseşte cât se poate stilul literar clasic compus dintr-o scurtă introducere, desfăşurarea propriu-zisă a subiectului şi o concluzie finală.

3. Stilul este foarte important. Trebuie să încerci să-ţi construieşti o „cheie de lectură”, acel „je ne sais quoi”, acea atmosferă pe care cititorul o va găsi mereu pe blogul tău, pentru că înainte de toate revenim la blogurile care ne plac datorită stării pe care ne-o induc, prin stil, prin temele abordate. Nimeni nu se aşteaptă de la tine să fii vreun „guru” al filosofiei dar mult mai important e să-ţi pui o problemă, să cauţi o rezolvare şi să dai cât de cât un răspuns plauzibil. Pe internet majoritatea caută informaţie care duce la o educaţie informală deci trebuie să „te joci” responsabil cu creierele celor care citesc articolele tale,mesajele care le transmiţi le pot schimba destinele multora.

4. Caută teme care ţi se potrivesc şi care-ţi fac plăcere să le dezbaţi pe blog! Îţi place să faci recenzii, să analizezi probleme sociale, politice sau doar s-o arzi aiurea, important e ca majoritatea subiectelor să se alinieze pe un anume făgaş. Încearcă să construieşti un „ceva” pentru care cititorii să revină pe blogul tău, literatură, fotografie, monden, jurnal orice temă poate fi la fel de bună ca oricare alta, atâta timp cât te ţii de ea. Perseverenţa e mama reuşitei şi stocismul tatăl ei, mergi mai departe indiferent de greutăţile pe care le întâmpini şi răutăţile gratuite care ţi se livrează.

5. Excelează! Fii cel mai bun în domeniul tău sau cel pţin încearcă. Este greu dar consecvenţa ajută mult iar saltul cantitativ duce în cele din urmă la cel calitativ. Nu-ţi fie teamă dacă mai greşeşti din când în când, nu te descuraja, continuă! Încearcă să publici cât de des poţi dar la un interval anume ca cititorii să ştie când să caute articole noi pe blogul tău, dacă publici dezorodonat (cum e cazul meu) cititorii îşi pierd interesul să tot caute articole noi pe blogul tău, chiar dacă după o perioadă latentă publici şi cinci-şase articole într-o singură zi.

Un sfat prietenesc înainte să te apuci de treabă dinaintea unei pagini albe: „Nu te lua prea în serios, nimeni nu o face” şi mai ales ai răbdare şi lui Dumnezeu i-au trebuit şase zile să construiască lumea.

Conştiinţa umană (III)

După cum bine a intuit şi a definit S. Freud conştiinţa umană ca având 3 laturi definitorii Eul, Sinele şi Supra-Eul, mă întreb care ar putea fi cele trei produse definitorii ale unei conştiinţe superioare precum cea omenească. Ce anume ar putea delimita conştiinţa noastră de cea animală?

Am putea spune că sentimentul şi raţiunea sunt cele două caracteristici care ne distanţează de restul organismelor vii care locuiesc pe această planetă. Aş fi înclinat să accept acest lucru, dar mergând mai departe, gândindu-mă la lumea virtuală care se dezvoltă în mod vertiginos în zilele noastre, cum am putea să implantăm o formă de conştiinţă unei maşini de calcul sub forma unui soft. Cum am putea să explicăm pe baza algoritmilor matematici sentimentul şi raţiunea?

Am ajuns la concluzia că cele trei resurse şi în acelaşi timp produse ale conştiinţei umane care stau la baza definirii unui comportament superior sunt: MEMORIA, INTUIŢIA şi IMAGINAŢIA. Dovezi ale unor reacţii de tipul stimul-răspuns putem întâlni şi la câteva specii de primate şi mamifere, ceea ce dă dovadă de o formă de raţiune chiar dacă este una bazală, primară. Sentimentul pierderii puiului îl putem vedea exprimându-se la multe mamifere printre care delfinii şi balenele, şi în acest caz este vorba de o formă primară, dar există. Însă de memorie reproductivă e capabil doar omul, de intuiţie prospectivă şi de imaginaţie proiectivă deasemenea.

Memoria reproductivă e atributul subconştientului în cele mai multe cazuri, intuiţia prospectivă e atributul inconştientului iar imaginaţia e produsul conştientului. Memoria este trecutul Eului, intuiţia e prezentul Eului iar imaginaţia este viitorul Eului. Sentimentele sunt doar un rebut al acestor trei stări alterate de prezenţa Eului, melancolia o resimţim gândindu-ne la trecut, inspiraţia, siguranţa le simţim regăsindu-ne prezent, iar viziunea, speranţa le apreciem la timpul viitor.

Eul este liantul care reuşeşte să lege într-un tot unitar aceste 3 ipostaze ale conştiinţei.

Alive and kicking, agresivitatea cosmopolită

Se face că-n natură viaţa se poate întreţine în două feluri: parazitând alte organisme absorbindu-le resursele vitale sau prăduind un oponent de o sursă de energie sau hrană care astfel devine victimă. Dacă în regnul animal acest fenomen este unul cât se poate de firesc, în ceea ce priveşte specia umană lucrurile stau diferit, omul a învăţat să-şi controleze instinctele animalice (cel puţin în aparenţă) societatea fiind guvernată de legi atât de ordin formal (legi scrise) cât şi informal (legi nescrise).

 Este vorba de agresivitate, despre ea voi dori să vorbesc în continuare. Agresivitatea poate fi activă, vizibilă, manifestându-se sub amprenta izbucnirii vulcanice ţi violente a individului în diferite situaţii când se află în situaţii de stress. Uneori acest fel de agresivitate se manifestă sub imboldul isteriei şi al violenţei nestăpânite, cunoscându-se fenomenul de black-out, când individul pur şi simplu vede negru în faţa ochilor.

Apoi este agresivitatea pasivă, care se manifestă atunci când individul îşi stăpâneşte accesele de furie oarbă, iar toate pornirile instinctive se răsfrâng în interiorul său luând naştere alte mecanisme la fel de malefice. O minte introversă şi care conştiientizează pericolul confruntării directe nutreşte sentimente de răzbunare, urzeşte planuri şi strategii de desfiinţare a inamicului prin căi indirecte.

În cazul agresivităţii active asupra Eu-lui se răsfrânge ostilitatea celor din jur în mod direct ca răspuns la acţiunile violente ale individului în cauză. Spre deosebire de agresivitatea pasivă în care violenţa Eu-lui se răsfrânge asupra lui însuşi atunci când planurile urzite nu se suprapun realităţii închipuite, când scopurile propuse nu se realizează. În ambele cazuri există un remediu natural de reprimare a resentimentelor, de defulare sau refulare a frustrărilor. Fie dăm vina pe alţii pentru că ne-au provocat şi astfel am devenit violenţi în cazul agresivităţii active, fie că alţii sunt vinovaţi de nereuşitele noastre în cazul agresivităţii pasive.

Mă întreb ce fel de agresivitate e mai bună, dintre două rele trebuie să alegem una pentru că altfel ne este imposibil, pentru că fiecare e agresiv într-o oarecare măsură. Agresivitatea face parte din codul nostru genetic şi altfel ne este imposibil să existăm ca sisteme de organizare şi existenţă, independente prin mod de acţiune, dependente prin mod de fiinţare. Biopsihologia explică agresivitatea ca pe o componentă a strcturii noastre biologice desprinsă din regnul animal.

Am identificat patru tipuri de agresori în funcţie  de tipul de personalitate. Tipuri de agresor pasiv: posac şi ranchiunos (caracteristică melancolicului) şi varianta sa mai profundă versatil  şi pervers (sangvinului). Tipuri de agresor activ: isteric şi irascibil (în general caracteristică flegmaticului) sau varianta sa mai profundă absurd şi periculos (coleric).

Puteţi alege fiecare în ce fel doriţi să vă manifestaţi agresivitatea, dar nu uitaţi că cea mai mare putere de care e capabilă un om e aceea de a ierta.

Jmenozeala cu Schengen

Să vă explic cum stă toată târâşenia cu spaţiul Schengen.

 Noi am avea de câştigat pe lângă libera circulaţie în spaţiul mai sus amintit, drept de care spun eu că deja ne bucurăm chiar dacă vameşii de pe la Arad mai cer câte doi euro de cap de cetăţean care trece graniţa altfel ameninţă că devin scrupuloşi şi controlează bagajele la sânge şi reţin autocarul în vamă cel puţin 24 de ore.  Am avea de câştigat şi liberalizarea pieţei muncii, care acum e doar pseudo-liberă pentru că oricărui muncitor român nu i se dă posibilitatea de a munci în orice sector, domeniu de activitate, doar în cele delimitate prin lege printre care se numără construcţii, agricultură, asistenţă socială, turism şi metal-mecanica. Adică, spus cu alte cuvinte, dacă doriţi să vă angajaţi ca agent de pază o puteţi face dar sub altă titulatură, cum ar fi portar, sau sub acoperirea unui contract la proiect pe o durată determinată.

Lucru ştiut că aglomerările urbane europene sunt sufocate la propriu de extracomunitari, situaţia actuală cunoscând o explozie de neegalat în ultimii ani, astfel încât abia mai zăreşti câte un italian pe străzile din Milano, câte un francez prin Paris, sau un grec prin Atena.   Europa Vestică se teme că datorită corupţiei la toate nivelurile din România plus situaţia economică actuală care ar putea înrăutăţi lucrurile exponenţial, ţara noastră ar putea deveni în scurt timp poarta de intrare a clandestinilor în Europa venind dinspre Orient cu ţinta fixă de a ajunge în marile metropole Europene dacă graniţa la frontiera cu Ungaria s-ar desfiinţa. Cred şi eu, la foamea care este acum în ţară, un vameş ar fi în stare ca pentru câteva mii de euro, să nu spun chiar sute, să lase să treacă un camion plin cu turci cu destinaţia Germania.

Occidentalii nu au de ce să se teamă, nu, nicidecum, pentru că România are grijă să le facă acte celor care emigrează către Europa, aşa că le acordă cetăţenie română şi buletin pe bandă rulantă tuturor confraţilor noştri de peste Prut.

Mulţumesc, Vodafone!

Nu prea mi se-ntâmplă să fac reclamă gratuită nimănui, nici măcar reclamă plătită nu mă prea îndrum ori pricep să fac, dar de data aceasta compania Vodafone România m-a impresionat cu un gest de neegalat în istoria recentă a României din partea unei persoane juridice. Compania Vodafone a donat impresionanta, şi când zic impresionantă chiar mi se pare astfel având în vedere vremurile prin care trecem, suma de 350.000 de euro în cadrul unei ample campanii  de strângere de fonduri iniţiată de Asociaţia Salvează Vieţi.

Obiectivul campaniei este strangerea unui milion de euro pentru construirea unui centru de diagnostic si tratare a cancerului la copii, la Clinica de Oncopediatrie Luis Turcanu, Timisoara.

Vreau să vă spun că sunt fan Vodafone dintotdeauna, chiar de pe vremea de când erau Conex, dacă e posibil aşa ceva. Oferta Vodafone mi s-a părut întotdeauna cea mai bună de pe piaţa comunicaţiilor mobile. Au avut o singură perioadă de rătăcire chiar când Conex a fost preluat de Vodafone, spun asta pentru că oferta lor a fost întotdeauna clară şi la obiect, asta am admirat la ei cel mai mult, plus preţurile speciale la telefoane. Restul ofertelor la abonamente de pe piaţă mă năucesc de-a dreptul, îmi place să mi se spună pe şleau, aveţi atâtea minute în reţea gratuite, aveţi atâtea minute naţionale şi internaţionale gratuite şi atâtea mesaje gratuite. Vrăjeli de genul, minute cu numere favorite nu mi s-au părut niciodată variante viabile pentru că eu nu vorbesc doar cu nevasta sau cu cel mai bun prieten la telefon, am un univers mult mai larg de cunoştinţe pe care le sun periodic, fie colaboratori, colegi de servici sau de şcoală.

În 18 decembrie anul trecut mi-a expirat contractul  pe care-l aveam încheiat cu compania în cauză. M-am uitat bine mersi pe site, mi-am ales telefonul  care mi-a plăcut cel mai mult şi abonamentul cel mai potrivit pentru mine şi m-am dus la cea mai apropiată reprezentaţă Vodafone. Am ales abonamentul promoţional Vodafone Complet 800 Internet pe mobil Plus care îţi oferă 125 minute naţionale şi 800 minute în reţea lunar, pe viaţă, pentru că în minutele respective de convorbire mi s-a părut că mă încadrez cel mai bine.

În mai puţin de un sfert de oră aveam în mână telefonul pe care mi l-am dorit cu mai puţin de 100 de lei, mi-au scăzut punctele de fidelitate, şi un abonament de aproape 70 de lei. Vreau să vă spun că am atâtea minute de vorbesc până mă plictisesc şi nu trec de planul tarifar lunar (Chiar m-am gândit să-i dau abonamentul lu’ nevastă-mea că ea întotdeauna se întinde la telefon)  Nokia E5 are GPS, reţele de socializare preinstalate, Twiter, Facebook, urmăresc şi FAIN-ul de pe el, posibilităţi de download şi lectură E-book, urmărire Youtube prin conectare WI-FI cu viteze de trafic în timp real, cred şi eu cu un procesor de 600 MHZ şi o memorie RAM de 250 MB.

Sper ca Vodafone să menţină aceleaşi standarde ridicate de satisfacere a clienţilor săi prin ofertele mai mult decât tentante şi să dea dovadă de aceeaşi atitudine prosocială implicându-se în tot mai multe proiecte umanitare. Mulţumesc încă o dată Vodafone una din puţinele companii de pe piaţa românească care lucrează cu adevărat la un nivel profesionist.

GenEtiX

După cum anunţă Descoperă.ro nu va mai trece mult până când harta genomului uman va fi disponibilă la scara largă, cam prin 2020 dacă nu cumva mai devreme, în funcţie de interesul  tot mai crescut de care se va bucura această nouă descoperire a ştiinţei moderne, la fel cum s-a întâmplat şi cu recoltarea celulelor stem din placentă şi din cordonul ombilical la naştere. Dar hai să o luăm invers, de la cap la coadă ca să înţelegeţi cât de cât ceva din cele ce scriu eu aici.

Prin 1956 doi cercetatori J.H. Tjio si A. Levan au descoperit ca in celulele somatice umane exista 46 de cromozomi (2n=46) din care 44 sunt cromozomi „autozomi” și doi sunt „heterozomi” (sexuali) notați cu XX la femeie, și XY la bărbat cam asta ştim de la ora de Antomie de prin generală şi care aţi frecventat orele de Genetică de prin liceu.

Câţiva ani mai încoace, cam 40 mai exact,  s-a născut Dolly  la 5 iulie 1996, primul mamifer clonat din istoria omenirii, originară din Scoţia. Nu mult ne-a trebuit să ne punem o problemă de etică, dacă sau dacă nu este bine să ne jucăm de-a Dumnezeu.

Unii spuneau că un astfel de mamifer obţinut prin clonare se naşte direct cu celule îmbătrânite, alţii spuneau că o astfel de geneză, o linie genetică abstrasă de realitatea fecundării şi dedicată procreeării pe cale artificială prin procedeul de transfer nuclear ar duce în cele din urmă la denaturarea, degradarea celulei.  Dar acesta era doar fondul problemei pentru că majoritatea se gândeau cu înfrigurare că în curând s-ar putea realiza pepinării umane pentru recoltarea de organe. Cui nu i-ar trebui din când în când un rinichi sau un ficat de schimb, ca să nu mai zic de o inimă nouă?!  Bineînţeles, de acest beneficiu suprem ar fi fost privilegiaţi doar unii reprezentanţi  ai societăţii, şi anume cei înstăriţi precum în filmul „Insula„, pe care vă invit să-l urmăriţi dacă nu l-aţi văzut deja.

Ok, să revenim la oile noastre :). Aşa cum se afirmă în articolul de pe Desoperă.ro, Doctorul Flatley afirmă că:

diminuarea costurilor tehnologiei capabile sa descifreze structura ADN-ului uman va permite raspandirea sa la scara larga si va produce o revolutie in domeniul medical. Cunoasterea codului genetic al individului va permite prediagnosticarea si prevenirea diferitelor afectiuni ereditare, precum diabetul, cancerul sau afectiunile cardiace. Serviciile de genotipizare, care examineaza aproximativ doua milioane din totalul de sase miliarde de caractere din ADN, pentru descoperirea indiciilor unor boli, sunt deja disponibile pentru consumatori, contra sumei de aproximativ 800 euro. De asemenea, acestia isi pot cartografia intregul genom pentru aproximativ 80.000 euro. Illumnia se pregateste sa lanseze un serviciu de citire integrala a genomului mult mai ieftin, in aproximativ doi ani. Acesta a inceput deja sa se bucure de consimtamantul primilor sai consumatori, care vor plati probabil intre 8.000 si 16.000 euro pentru aceasta operatiune. De asemenea, Dr. Flatley a declarat, pentru publicatia The Times, ca secventa unui genon ar trebui sa fie disponibila pentru mai putin de 800 euro in aproximativ trei sau patru ani.

Acum hai să vedem un studiu de caz, Cheryl Dinges (29 de ani), conform National Geografic este  specializată în jiu-jitsu, sergent în armată, atestată la nivelul 2 de luptă. Nimic special până acum, doar că femeia aceasta s-a străduit mult să ajungă unde este, şi ce mai este interesant la ea, este faptul că suferă de o boală genetică pentru că provine dintr-o familie ce poartă gena Fatal Familial Insomania, principalul simptom e incapacitatea de a dormi. Incapacitate care odată declanşată va duce în cele din urmă la deces. Conform sursei citate, mai întâi dispare capacitatea de a a aţipi, după acea de a dormi o noapte întreagă, după care dispare repetat nevoia naturală de a dormi şi în consecinţă pacientul nu mai poate dormi deloc, urmând decesul în mai puţin de un an de la declanşarea bolii.

  Dinges a refuzat să fie testată pentru depistarea genei pentru că  „Mi-a fost teamă că, dacă aş fi ştiut că sufăr de asta, nu m-aş fi străduit atât de mult în viaţă, aş fi renunţat.“ Iată marea întrebare care survine în urma acestui articol kilometric. Dacă toţi vom cunoaşte încă de la naştere bolile de care am putea suferi, dacă am putea să prevedem suferinţa la care vom fi supuşi într-o bună zi, dacă vom şti că o boală fatală fără leac la momentul respectiv ne va măcina pur şi simplu, oare am renunţa la viaţă de la bun început? Dacă am şti că vom face cancer cu siguranţă la un moment dat al vieţii noastre şi zilele ne vor fi curmate înainte de vreme, ne-am mai strădui să devenim ceea ce suntem? Sau mai grav, am putea oare să hotărâm cine să trăiască şi cine nu? Ştiind că fătul e ameninţat de o boală incurabilă care va surveni peste câţiva ani de la naştere, am lua hotărârea să-l condamnăm la moarte?  Ne-am descotorosi fără scrupule de exemplarele umane care nu întrunesc standardele de „eficienţă” vitală? 

Ne jucăm de-a Dumnezeu, dar oare zarurile destinului sunt în mâinile noastre?

Preţul benzinei

Ce ne spune preţul alarmant la care a ajuns benzina. Păi preţul ăsta piperat i-a făcut pe cei care stăteau în dubii dacă să-şi vândă maşina sau nu, s-o facă până la urmă, pentru că se pare că dacă nu a ajuns deja, datul cu maşina chiar şi pentru banalul drum casă-servici şi invers, va deveni cu siguranţă în scurtă vreme un lux.

Afară de faptul că la nivel naţional s-a format o alianţă între furnizorii de carburant care-i mai degrabă o cârdaşie infamă pentru a promova preţuri neconcurenţiale. Dar preţul ăsta scump corelat cu noutăţile automobilistice prezentate la salonul de la Detroit unde au predominat modelele cu motor electric sau hibrid, transmite un mesaj cât se poate de clar de la statul care depinde cel mai tare de combustibili fosili, în speţă benzina sau motorina,  Statele Unite ale Americii vor să sublinieze pe această cale că rezervele de petrol pe plan modial sunt în scădere drastică şi cred eu că au intrat deja în cota de avarie.

Nu cred că o să vină Obama să ne spună că nu mai e petrol, aşa ceva nu se va întâmpla pentru că ar înseamna un haos general dar dacă până acum s-au căutat soluţii alterantive pentru a ţine angrenajul transporturilor în picioare, acum s-a trecut la faza în care coloşii în fabricarea de maşini au trecut la implementarea cât mai serioasă a noilor modele ECO.

  Exact aşa cum au prezis atât oamenii de ştiinţă cât şi prezicători de toate neamurile, aşa cum toată lumea se aştepta, 2012 va însemna un moment de schimbare, un pas decisiv în istoria omenirii, căci depinde de noi dacă revoluţia către o nouă eră a energiei va fi una dramatică, violentă aşa cum au fost toate revoluţiile din cursul sinuos al umanităţii sau POATE că lumea s-a schimbat într-adevăr, oamenii urmăresc alte valori şi nu le va fi deloc dificil să treacă la un tip de energie alterantivă cu toate costurile pe care această schimbare le implică: economic (magnaţii petrolului vor trebui să se reorienteze repede, ori pentru a cultiva rapiţă sau porumb modificat genetic pentru producere eco-dieselu-ului, ori spre producţia de hidrogen sau energie electrică), politic (scara ierarhiei monsiale se va schimba în favoarea celui care se adaptează mai repede), social (noxele nu vor mai fi la nivelul critic din prezent şi deci nici stressul perceput din cauza lor nu va mai fi atât de mare, dar să nu uităm că undele magnetice emise de aparatele electrice nu pot fi ignorate, la urma urmei şi gândul e un tip de impuls electric).

Doamne ajută!