„Trei eseuri asupra spiritului”-3

                    

                           Motto: Rezultatul inefabil al conștiinței noastre este 

                                           societatea  de azi,de ieri şi de maine… – Marin Preda

                    Mikaeleon  Muntyanu                                                                                                                      

                                                     „POST SINDROM”

        1).

          John O’Michael intră în sala maşinilor lovind cu putere tot ce-i ieşea în cale fie cu pumnii, fie cu picioarele. Se putea vedea clar că ceva îl turba din cale afară. Avea sprâncenele arcuite, figura încordată şi privirea plină de furie, rece şi distantă. Se lovi de băncuţa de aluminiu ce traversa sala şi împărţea sala maşinilor de-a stânga şi de-a dreapta.

     Michael Eon privindu-l contrariat îl întrebă blajin, apropiindu-se încet, făcând gestul acela de afecţiune între prieteni, îi  puse mâna pe umărul drept:

          -Ce s-a întâmplat, John? De ce eşti tulburat? Mie poţi să-mi spui orice ai avea pe suflet. Hei, sunt aici să te ajut, John! Suntem o echipă, nu? Ce trebuie să facă un coleg, mai ales acolo, unde iadul se deschide sub ochii noştri, jos în mină… se ne asigurăm unul altuia spatele…

          John se întoarse privindu-l pe Michael cu ochii strânși parcă nereuşind să-l întrezărească prin ceaţa densă a turbării interioare ce-i tulbura conştiinţa, ce-i întuneca mintea, îi altera inepuizabil judecata :

          -Nu, nu am nimic, e totul în regulă, răpunse John. Poate sunt puţin obosit, oricum eu nu cred în poveştile alea psiho-socio-biotice, cu porcării de genul vreunui sindrom devastator. Doar că aseară, ştii îţi spun ţie, şi se uită în jur de parcă  încerca să vadă dacă sunt singuri, aşteptă o secundă până când uşile turboliftului se închiseră şi nici un alt robotworker nu se mai afla în sala maşinilor. Ştii, am ajuns acasă şi am simţit un miros straniu de costum mecanic, ştii că atunci când intri în sala maşinilor. M-am gândit la început că ar putea fi doar o senzaţie neplăcută, mirosul costumului mecanic mi-a intrat şi-n piele, dar aveam impresia vagă că se află şi altcineva în casă înafară de Eona. Am întrebat-o dacă fusese cineva la noi, de obicei mai trece unul din fraţii ei mai apropiați şi alte câteva surori din Frăţie şi mă gândeam că poate… Mi-a răspuns că nu, şi în momentul acela se uită la mine năucă, şi toată seara mi-a dat impresia că ar fi răvăşită, lucru care nu-i stă deloc în fire. Apoi ducându-mă la baie am auzit la un moment dat zgomotul uşii de la intrare, ştii acel zgomot ciudat aproape imperceptibil pe care îl fac pompele hidraulice atunci când se decomprimă deschizând trapa de la intrare, am fugit repede, am ieşit în hol şi nu era nimeni, dar pot să jur că am auzit paşi de parcă cineva cobora scările. Stau la etajul 317, ce rost ar fi avut că cineva să coboare pe scări?!…

          -Eeei! John, interveni Michael, nu trebuie să te nelinişteşti pentru atâta lucru, cu siguranţă era vreuna dintre vecinele tale, făcea scalerunning. Spuse Michael Eon în scopul precis de a-i distrage atenţia de la adevăratul subiect şi după ce termină de zis acestea afişă un surâs sublim. Ştii, cică îți tonifică fesele şi-ţi formează abdomenul, continuă Michael. Am încercat şi eu odată, ştii? Şi iar surâse. Şi am crezut că nu mai reuşesc să mă ridic din pat a doua zi. Imaginează-ţi!… 600 de etaje în mai puţin de jumătate de oră! …şi izbucni în hohote de râs, zgomotoase, foarte distrat de episodul racontat încercând din răsputeri să-i abată atenţia lui John care acum părea la fel de cufundat în gândurile care îl preocupau aşa de intens încât abia dacă auzise ce spusese bunul său prieten.

          Se instalaseră în costumele bio-neuro-mecanice. Erau în turbolift, ajunseseră la nivelul 2400 sub Terra, Michael se pregătea să intre în mină, îşi trase vizorul termic şi dădu drumul la butelia de oxigen care emana gazul vital cu presiune în costumul mecanic, nu înainte de a-i adresa un ultim gând lui John O’Michael, exclamă: ”Hey, John, take it easy,ok?”

          2.)

     Interviu cu Doctorul Psiho-Neuro-Bio-Toptechmanager  Veon der DortMichael

          Doctorul Veon der DortMichael avea biroul la etajul 915 din Turnurile Quadruple din centrul Michaelsburgului, unul dintre marile centre ce s-a dezvoltat după Marea Iluminare Industrială din anul 2311.

          -Pentru început o întrebare mai simplă, pentru a mai încălzi puţin atmosfera, domnule Doctor DortMichael……

          -Sigur, să începem aşadar, spuse doctorul după ce aşeză cana aburindă de corzo, o băutură dispoziţional-energizant-relaxantă, obţinută din cereale şi cafeină. Spuneţi, d-ră Michaelsson, vă văd puţin emoţionată!                                                                                                                                                                                            

      -Cum vedeţi dumneavoastră, domnule Doctor, că o scurtă trecere în revistă şi autobiografie, istoria noii civilizaţii apărute, a societăţii ultratehnologizate în care trăim.

          -Eh, da! Oricâtă plăcere mi-ar face să ţin o scurtă prelegere despre  aceste aspecte, este totuşi o chestiune destul de complexă care nu mi-ar pune nici o problemă, dar am să încerc să fiu cât mai scurt şi mai concis cu putinţă. Ei bine, că o scurtă autobiografie, pot spune despre sine că sunt născut în anul 2090, imediat după Marea Revoluție Industrial-Tehnologică, crescut în cazarma 113 şi am făcut parte din Frăţia Elitelor. În prezent sunt capul departamentului Psiho-Neuro-Biotică, încă de la vârsta de 25 de ani, şi fac parte din Consiliul Bio-Neuro-Cognitiv “Triumleadership Toptechmanager Engineers” încă de la începuturile sale în anul 2174. Acum la vârsta de 221 de ani sunt al doilea om în staff-ul de administraţie al Confederaţiei Solare şi învăţătorul a unui număr exact de 109 fraţi şi surori criogenici împreună cu sora şi concubina mea Eva Helen Michaelnacht. Mi-a rămas viu în minte din trecuturile noastre, curtea cazărmii în care, în fiecare dimineaţă, ne adunam pentru Mantra Socială făcând stretching şi ascultând Sloganul Social cum răsuna din megafoanele ce stăteau atârnate pe gardurile de sârmă şi stâlpii înalţi care o împrejmuiau, iar soarele alburiu abia reuşea să străpungă cu razele sale norul de praf pe care îl ridicam. Eram pionierii noii ere. După pandemia nimicitoare a virusului XY7, rămăseseră o mână de indivizi adulţi, restul eram nişte bieţi copii neajutoraţi care nu ştiau încotro s-o apuce. Ce-mi mai pot aduce aminte din timpurile acelea care par atât de îndepărtate este faptul că în locul acestor magnifice şi maestuoase clădiri erau dealuri înverzite şi păduri bogate şi întinse, atunci eram la începuturi şi costumele bio-neuro-mecanice lucrau pe un sistem operativ de 512 nuclee, astăzi după cum ştiţi, cele mai performante au 320.000 de nuclee. Apoi, s-a întemeiat Partidul Gândirii la care m-am alăturat şi am aderat cu patimă, că apoi după progresele înregistrate de laboratoarele criogenice  până la individualizarea genei violenţei, chiar izolarea ei, şi până la suprimarea ei aproape totală cu ajutorul izotopilor de neon, pentru a ajunge astăzi la ceea ce eu mândru descriu că visul noii civilizaţii umane de a fi trecut pragul societăţii ideale.

          -Domnule Doctor DortMichael, suntem aici pentru câteva din temele spinoase cu care se confruntă  societatea noastră ultramodernă, societate iluminată din punct de vedere industrial-tehnologic, după cum şi dumneavoastră aţi afirmat. Pornind de la începuturile societăţii noastre, de la primul costum bio-neuro-mecanic descoperit de bravul tehno-industriaş Michael Mont Eon, care a revoluţionat modul de lucru al întregii societăţi umane propulsându-l în ceea ce, astăzi, denumim cu mândrie Confederaţia Interplaneteră a sistemului nostru solar şi anume “Confederaţia Solară” ajungem în zilele noastre. Aşadar, sperând că nu vă  vor deranja câteva din întrebările incomode pe care vi le-am pregătit şi am să vi le adresez în continuare. În același timp am convingerea că am putea descoperi răspunsuri foarte interesante, elocvente, de la cel care astăzi ocupa locul Toptechmanager  Psiho-Neuro-Biotică, şi cel care face parte din consiliul bio-neuro-cognitiv “Triumleadership Toptechmanager Engineers” al laboratoarelor Crio-Neuro-Biotice  “Michael Mont Eon”… afirmă Dotoressa în ştiinţe mass-media Eoliana Michaelsson.

          -Aşadar, domnule Doctor DortMichael, că să putem începe linia de discuţii de interes major a societăţii noastre: Este adevărat că în curând societatea omenească va ajunge să realizeze visul la care tehno-bio-neuro- ingineri au sperat dintotdeauna, şi anume să creeze în condiţii de laborator Inteligenţa Artificială?

          -Nu, nici vorbă d-ră Michaelsson, din păcate îmi susţin în continuare teza, şi doctorul DortMichael zâmbi cu un subînţeles ironic continuând: ”Omul nu va putea crea vreodată inteligenţa artificială. Să ne vedem totuşi lungul nasului, cine ne credem, însuşi Dumnezeu în măreţia să. Numai Dumnezeu!… d-ră Michaelsson, şi reluă: “Numai Dumnezeu  plămăduind din lut o creatură după chipul şi asemănarea lui a putut să o însufleţească cu spirit”, se opri brusc şi se întoarse către fereastra mare din spatele său.

          -Aşadar ,domnule DortMIchael, întemeiaţi vocile confrom cărora sunteţi cel mai radical dintre toptehnicienii  care formează consiliul bio-neuro-cognitiv “Triumleadership  Engineers” al  laboratoarelor  crio-neuro-biotice ale Confederaţiei Solare. Având în vedere că  suntem în anul 2311 şi că religia a fost abolită… cum puteți readuce în actualitate un subiect atât de antropologic antic? afirmă dottoressa  Michaelsson surprinsă de răspunsul doctorului, care făcea că interviul să ia o întorsătură neaşteptat de intrigantă pentru ea.

          -Tocmai pentru că suntem umani şi puterea credinţei ne-a adus astăzi aici, la această dezvoltare multilaterală a societăţii noastre pe care o cunoaştem cu toţii, afirmă doctorul fixând-o direct şi insistent pe dottoressa Michaelsson. Eu nu vorbesc despre credinţa în Dumnezeu că o divinitate superioară, eu vorbesc despre credinţa omului în ceva, fie că s-a numit Bine, Speranţă, Iubire…         

          -Bun, şi totuși, domnule Doctor DortMichael, chiar credeţi că omul nu va putea vreodată să creeze inteligenţa artificială… ar fi în opinia mea următorul pas pe care umanitatea ar putea să-l cucerească îndreptându-se către o nouă iluminare, de data aceasta o realizare a inginerilor bio-neuro-mecanici, după cum văd eu, zise dottoressa Michaelsson ignorând complet afirmaţiile doctorului DortMichael despre credinţă, ea însăşi fiind o progenitură a noii clase industrializate de după abolirea Crezului având chiar o cultură antifidelă oricărui cult religios, conştiinţa împotrivindu-i-se cu putere împotriva oricărui concept spiritual, fiindu-i de neînţeles oricare tip de veneraţie  care ar fi putut exista vreodată pe Pământ.

          -Dacă astăzi operăm pe un cip de gândire, deci un procesor cu 320.000 de nuclee nu înseamnă, d-ră Michaelsson- zise doctorul DortMichael, rostind apăsat cuvântul domnişoară, parcă dorind exclusiv să nege  statutul şi recunoașterea profesională a dotoressei Michaelsson- că nu am descoperit nici măcar o parte infimă a creierului uman care ştim bine cu toţii că are miliarde de neuroni, fiind demonstrat în acelaşi timp că un neuron este o unitate de gândire funcţional-miniaturală.

          -Dar poate, domnule doctor DortMichael,  că am putea realiza inteligenţe net inferioare nouă dar care, în fine, ar putea fi maşini cu sisteme de operare complexe foarte aproape de modul de raţionare specific uman şi care deci ar putea fi înzestrate cu judecată proprie, cel mai important fiind faptul că ar putea lua decizii ele însele, de unele singure fără nici o interferenţă, condiţionare ori aport uman. Ce spuneţi de această teorie, ar putea să fie după părerea dumneavoastră, poate chiar şi într-o mică măsură, veridică?

          -Din păcate, d-ră Michaelsson, ce pierdeţi dumneavoastră din vedere şi ceea ce nu se ia în calcul de către majoritatea ingineriilor scientizaţi în bio-neuro-mecanică este faptul că…. şi aici doctorul DortMichael luă o mică pauză pentru a-şi trage sufletul, sporind curiozitatea dottoressei Michaelsson, aşa cum am şi discutat în ultima întâlnire a tuturor scientizaţilor din confederaţie : “Nu vom putea să-i dăm unei maşini ceea ce-i lipseşte cu adevărat, şi anume spirit, d-ră Michaelsson…. Nu există un program anume, deşi cel actual se apropie foarte mult de ceea ce înseamnă conduita umana, dar nu vom putea să învăţăm vreodată o maşinărie ceea ce este spiritul uman, este imposibil să facem maşinăria să experimenteze relaţii interumane, sentimente, amintiri, vise…. şi doctorul se opri lăsând să intervină o linişte pentru a o ajuta pe dottoressa Michaelsson să proceseze cât mai bine noua informaţie primită, informaţie  care pentru o primă clipă făcu să se întrezărească o lumină pe chipul dottoressei dar care dispăruse imediat şi se transformă într-o formă lugubră de întunecime spirituală umană.

          -Si cum aţi defini dumneavoastră spiritul, domnule DortMIchael, spuse dottoressa cu o răutate abia perceptibilă în glasul ei mlădios, puternic feminin, plin de invidie şi ignoranţă, de parcă copleşită în acelaşi timp de puterea semnificaţiei profunde pe care le-o aveau  cuvintele doctorului DortMichael în convingerile antispirituale ce au stat la baza formării inteligenţei şi a conştiinţei  umane pe care dotoressa le avea profund întipărite în propriul mod de gândire şi comportament.

          -Spiritul uman este lumina interioră, este compus din voinţe şi dorinţe interioare profunde, un liber arbitru criptat în adâncurile fiecăruia rezultat din amstecul mistic al sentimentelor, amintirilor, viselor, atribute  care reprezintă însăşi esenţa vieţii pe acest pământ, spuse înflăcărat de grandoarea acestor cuvinte, doctorul DortMichael, parcă dorind să scape de întunecimea ce i-a cuprins spiritul aceleia ce stătea în faţa lui, o făptură atât de gingaşă, de o frumusețe impresionantă, un edificiu venusian de contemplat la nesfârşit.

Soarele ce apunea în spatele doctorului şi străpungea fereastra largă îi mângâia părul blond şi mătăsos al dottoressei,  făcându-i ochii de un albastru pur să strălucească ademenitor şi pătrunzător.

          -Sunteţi totuşi o fire mai degrabă filosofică decât un caracter care se ghidează după dogme binedefinite, pentru un doctor şi pentru un leader care deţine responsabilităţi confederale atât de importante, domnule DortMichael,  zise plină de sarcasm dottoressa Michaelsson?

          -Nu ştiu dacă vreun bio-neuro-tehnician în cercetările sale va putea vreodată că, prin prisma dogmelor şi a formulelor matematice, să descopere ceea ce noi numim spiritul uman că apoi să poată să-l reproducă după o schema matematică, un algoritm cibernetic exact, răspunse plin de emfază doctorul  DortMichael la întrebarea cu subînţeles acid a dottoressei Michaelsson.

          Dottoressa îl privi incredulă, practic doctorul DortMichael nega munca tuturor neurobiotehnicienilor din Confederaţia Solară cu aceste cuvinte pline de infatuare şi ironie. Doctorul DortMichael simţi nevoia să intervină:

          -Nu vă lăsaţi impresionată, d-ră Michaelsson, de realizările crio-bio-neuro-tehnicii avansate a zilelor noastre, ochii dumneavoastră albaştrii nu mai sunt o cauzalitate a firii, ci un produs al laboratoarelor crio-bio-neuoro-tehnice, dar ei încă reprezintă o devărată fereastră deschisă a sufletului dumneavoastră, întocmiţi după un plan bineprecizat. Poate putem modela forma, culoare dar expresia niciodată. dottoressa Înţelegând în cu tot alt sens cuvintele doctorului, consideră afirmaţiiile acestuia că pe un elogiu adus biotehnicienilor care au creat ADN –ul  ei. De fapt cuvintele doctorului conţineau un mesaj concret, dar interpretarea cuvintelor  nu au lăsat să întrezărească în mintea dottoressei despre ceea ce cu adevărat spuneau. Era un subînţeles imposibil de descifrat de către conştiinţa şubredă a dottoresei, subliminalul ziselor doctorului transmiteau un mesaj referitor la marele creator divin, însă doctorul îşi dădu seama că era pe un teren minat şi că ar fi riscat că toată breasla inginerească să i se pună de a contra pierzându-şi astfel autoritatea în consiliu şi mai ales sprijinul de care avea atâta nevoie în rândul toptechmanagerilor, lucru care nu ar fi dorit cu tot dinadinsul să se întâmple, cunoscut fiind pentru afirmaţiile eretice făcute de mai multe ori în public în trecut, riscase în trecut în mai multe rânduri să piardă întreaga muncă, cariera şi prestigiul acumulat, truda de o viaţă.

          -Este adevărat, domnule DortMichael, ceea ce aţi declarat în rapoartele asupra stării naţiunii înaintate consiliului confederal de administrţie, că ar exista un sindrom posttraumatic în urma folosirii la scară largă a costumelor bio-neuro-mecanice, întrebă dottoressa Michaelsson cert mulţumită de ultimul răspuns al doctorului, ferm convinsă că l-a adus pe calea cea dreaptă a conştiinţei umane pe cel care s-a demonstrat în mai multe rânduri a fi cel mai mare eretic al vremurilor lor şi în același timp lăsându-se vizibil flatată de complimentul doctorului.

       3.)

          Îndreptându-se spre site-ul de lucrări se gândeau că urmează o altă zi monotonă de muncă, însă o nelinişte stăruia în mintea lui Michael, pentru că John părea încă tulburat.

          Odată ajunşi în mina infernală de sub cota 2000 de metri sub Terra, căldura pe care nucleul pământului o emana crea forme haotice şi fantomatice în subteran. Câteva siluete monstruoase se puteau descifra vânjolindu-se prin craterele imense făcute de către viermii mecatronici tubulari de dimensiuni megalitice. John făcea mişcări bruşte şi ai fi zis incontrolate. Scheletul din titan al costumului bio-neuro-mecanic părea a o fi luat razna. Toţi cei care escavau sub cota 2000 sub Terra aveau costume bio-neuro-mecanice din titaniu faţă de celălalte clasice care erau din aliaj de fier şi plumb.

          Michael intră pe frecvenţa de comunicaţii a colegului său:

          -John, mă auzi? E totul în regulă,John? John, ai probleme cu salopeta, nu-ţi răspunde la comenzi? Răspunde odată, John! John,mă auzi? John, răspunde-mi!…la naiba, ce s-o fi întâmplândă cu el.

          ChiefEnginner-ul siteului de escavări văzând că se întâmplă ceva bizar se îndreptă spre locul unde se aflau cei doi:

          – 1309, (codul de frecvenţă ce-i aparţinea salopetei lui Michael Eon) ce se întâmplă cu 1604 (codul de frecvenţă a salopetei pe care o îmbrăca John O’Michael). Doresc un raport imediat! Am încercat să intru pe frecvenţa de comunicaţii a lui 1604 dar nu-mi răspunde!

          – Sir, ChiefEngineer, nu ştiu exact ce se întâmplă cu John, este perturbat de o situaţie conjugală, am schimbat două vorbe cu el în sala maşinilor părea destul de afectat,  o să încerc să iau contact cu el în continuare şi să remediez situaţia.

          -Bine, 1309, am încredere în tine, spune-i lui 1604 să nu se mai întâmple, nu tolerez astfel de situaţii, insubordonările pot crea un dezastru la cota asta pentru noi toţi, în caz contrar va avea de suportat 3 ore de izolare pentru indisciplină! Ne-am înțeles?!

          -Da, sir, ChiefEngineer! O să mă ocup personal că după program să mergem împreună la un program ȘȘȘ (SolidSocialSecurity).

          Întorcându-i spatele, ChieEngineer se îndepărtă. Costumul bio-neuro-mecanic al unui ChiefEngineer era de două ori mai mare şi echipat cu un sistem operativ mai avansat, având acces ilimitat la MainFrame, putând cu uşurinţ prin intermediul serverului central doar comunicând numărul matricol al salopetei şi codul de referinţă al oricărui lucrător să dezactiveze costumul bio-neuro –mecanic pe care aceştia îl foloseau în caz de dezechilibru mecano-fizic sau tulburări ale conştiinţei. Centrul pământului nu este tocmai mediul cel mai propice unde specia umană să-şi desfăşoare activitatea şi cel mai adesea lucrătorii sufereau de tulburări vestibulare de orientare şi de raportare la mediu şi la celălalte unităţi de escavare cu care intrau în contact. Confuzii, imagini haotice, dintre cele mai bizare se arată în subteran muncitorilor care odată ieşii la suprafaţă le povestesc prietenilor, unele dintre ele, cele mai înfricoşătoare, toate create de imaginarul uman, devenind adevărate legende urbane. 

          Într-un final răspunse şi John cu un sec :

          -Da, Michael, hai lasă asta! Hai! La treabă!

          Michael Eon era născut în anul 1111, cu 66 de ani înaintea introducerii pachetului legislativ cu privire la neonativi şi era privit de colegi în prisma afirmaţiilor despre sine pe care le auzeau  spunându-le mereu “Eu sunt un om adevărat şi nu un reziduu de laborator”. Michael Eon era ultimul  veteran rămas încă pe siteurile de escavări dintre cei obținuți prin metoda clasică de clonare a celulei unice a ilustrului techno-industriaş Michael Mont Eon. El încă mai lucra în siteurile de escavări minereuri radioactive, ceilalţi fuseseră toţi trecuţi în rezervă, oferindu-li-se în acelaşi timp un loc în Marele Consiliu Cognitiv.

          Michael Eon, la o vârstă înaintată pentru o societate în care speranţa de viaţă era apreciată la 300 de ani, era respectat printre colegii săi şi apreciat că fiind un temerar al siteurilor de escavări minereuri radioactive. Avea încă forţa fizică necesară să îmbrace unul din acele costume bio-neuro-mecanice, deşi trecerea anilor lăsaseră pe chipul său amprente vizibile de oboseală şi chin, însă mintea îi era încă la fel de ageră că întotdeauna. Michael Eon nu dorea un post de conducere pentru că era de părere că este un om al faptelor şi că sedentarismul şi monotonia l-ar putea ucide mai repede decât munca istovitoare de pe siteurile de escavări de minereuri radioactive, plus că era unul care mereu afirma că se simte mai bine că niciodată după o zi de trudă furibundă pe site-ul de escavări. Era adevărat şi faptul că avea nevoie de cel puţin  un tratament  pe an cu nanoparticele biomecanice şi celule hemo-neuro-regenerative stem care îl repuneau pe picioare şi-i dădeau o poftă imensă de viaţă de fiecare dată. Din păcate fiind unul cu gena violenţei  la nivele normale nu putea fi chiefengineer deoarece codul legislativ nu îi permitea acest lucru, fiind precizat clar că nici unul dintre aceia care s-au născut înaintea codului legislativ privind neonativii, nr.77/1177, nu putea ocupa un post mai mare decât muncitor subordonat în cadrul siteurilor de escavări minereuri radioactive  pentru că gena violenţei aflată în stare naturală, nefiind suprimată  prin procesul de tratare cu ajutorul izotopilor de neon,  putea face că deciziile luate de un asemenea individ să fie alterate din cauza violenţei excesive aflată în stare latentă în organismul psiho-neuro-biotic de tip uman standard. Excepţiile o reprezentau cei din Frăţia Elitelor, Micahe Eon făcuse parte din Frăţia Braţelor de Fier.

          Eon era unul dintre puţinii muncitori de pe siteul de escavări care îl prinseseră încă în viaţă pe marele techno-industriaş Michael Mont Eon. Şi-l aducea aminte în fiecare zi şi nu trecea noapte în care să nu viseze scena care se repeta în fiecare duminică înaintea mesei de prânz, când marele techno-industriaş trecea pe la fiecare cazarmă în parte ţinând un mic discurs în faţa tuturor copiilor adunaţi în curte. Îngrijirea copiiilor se făcea sub îndemnul unei severităţi aspre, iar administrarea cazărmilor era foarte riguroasă căci organizarea era de tip piramidal-ierarhică şi se putea vedea acest lucru foarte clar când adunaţi laolaltă în curtea cazărmii erau încolonaţi pe câte 10 rânduri a câte 10, câte un rând de fete urmat de câte unul de băieţi, fiecare rând având un  Forehead ales dintre cei zece care compuneau rândul, fiecare două rânduri  având un TeamHead ales în urma abilităţilor de gestiune a oricăror situaţii ce puteau apărea, fiecare cazarmă având trei Căpitani aleşi dintre copii cu cele mai bune performanţe, atât psihice cât şi fizice, fiecare cazarmă având un Chief Responsability care avea că funcţie principală cunoaşterea tuturor problemelor de orice tip cu care se putea confrunta oricare dintre indivizi şi care de obicei era ales dintre cei cu simţ empatic mai dezvoltat, iar fiecare cazarmă era gestionată de către un învăţător şi concubina să, singurii adulţi prezenţi   vreodată într-o cazarmă. În total erau 109 copii într-o cazarmă, gestionaţi de câte 2 adulți şi la rândul lor erau  109 cazarme a căror structură era asemănătoare, singura diferenţă fiind doar denumirea învăţătorului şi a concubinei sale şi rangul fiecărei grupări, iar în vârful întregii piramide stătea techno-industriaşul Michael Mont Eon. Erau cu zece mai mulţi băieţi decât fete în fiecare cazarmă pentru că în timpul adolescenţei atât băieţii cât şi fetele treceau printr-o fază critică de depresii profunde datorate dezvoltării deficiente a laturii psiho-afective legată în special de lipsa căldurii părinteşti în timpul copilăriei timpurii, îndeosebi lipsa afectivităţii maternale. 10 % dintre ei, băieţi cu precădere, nu reuşeau să treacă de acestă criză a vârstei preadulte. Toţi erau uniţi prin legătura indestructibilă a sângelui, căci erau clonaţi din aceelasi ADN, aceeaşi celulă. Aveau aceleaşi vârste, dar atitudini diferite, astfel încât reuşiseră să-şi construiască propria imagine de sine printr-un comportament original, unic, specific fiecăruia, în funcţie de înclinaţii, o fire independentă de cea a grupului dar în acelaşi timp erau că un organism unitar căci instructajul identic făcea că tot acest mecanism să funcţioneze pe acelaşi plan al gândirii.

          În timp ce Eon era unul din clasa veche, cea obţinută prin metoda clasică de clonare a celulei unice, John era născut în anul 1182 deci după introducerea codului legislativ numărul 77/1177, de  aceea era aproape inexplicabil cum John ar fi fost  în stare să dezvolte până şi cea mai mică reacţie specifică speciei umane cu conduită standard, aşa cum erau violenţa, egoismul, gelozia. Faptul acesta îl puse serios pe gânduri pe Michael care nu reuşea să găsească o explicaţie validă pentru comportamentul excesiv de violent al lui John pentru un individ că şi el, dotat cu un set de conduite de nivel 2.3 cel puţin. Episodul petrecut în sala maşinilor era şi mai greu de exlicat mai ales ţinând cont că afecte de bază care ar fi putut să genereze sentimente demult abolite  precum ura, gelozia, invidia care mai apoi să conducă spre o violenţă care ar putea tulbura conştiinţa individului, erau aproape definitiv extirpate  din structura afectiv-emţional umană. Nu numai că aceste afecte–sentimente-senzaţii- reprezentări nu puteau lua naştere în conştiinţa individului din cauza insuficienţei genetice, căci ele fuseseră îndepărtate din catena de gene care alcătuiau ADN-ul individului, purtătorul mesajului ereditar, aşa cum au fost eliminate şi din formarea  educaţional-instructivă a individului. Astfel că specificitatea speciei era modelată de către inginerii crio- bio-neuro-genetici în funcţie de cerinţele societăţii. În formarea individului se intervenea pe două planuri încă dinainte de 1177, odată pe plan neuro-genetic, înainte de concepţia propriu-zisă, de naşterea individului, de venirea lui pe lume,  apoi pe plan comportamental prin inocularea unei platfome de conduite în plan subsidiar profund până în vârsta de trei ani prin metoda implantului programat. Implantul programat se aplica tuturor indivizilor valizi din punct de vedere psihic, dar mai ales fizic, indivizii defectuoşi erau distruşi la naştere. Creierul era legat la o maşină de criptare, un ordinator performant, în timpul somnului, printr-o legătură sinaptică commplexă şi astfel i se implementa individului   comportamentul dorit. Comportamentul era un program elaborat de către bio-neuro ingineri, el avea în componenţa să acele stări pozitive, intuite că fiind constructive pentru societate. Programul de conduite era îmbunătăţit aproape semestrial,  iar upgradarea societăţii la noile conduite morale era susţinută prin emiterea de semnale la nivelul infrasunetelor  care conţineau un mesaj criptat pe care era în măsură să-l decodifice doar sistemul limbic astfel încât punerea în practică a noilor norme de conduită provenea din însăşi nucleul de bază al cortexului.

Eon era perfect conştient că John îşi iubea mult concubina, pe Eona, însă chiar dacă aceasta ar fi avut încă o altă relaţie afectivă cu un alt membru al societăţii, lucru perfect normal într-o societate care accepta pe deplin acord poligamiile, i-ar fi fost imposibil lui John să aibă acel sentiment  de tipul geloziei,  pentru că practic acesta nu exista în mintea, în conştiinţa lui John. Unui individ cu structura lui John îi era aproape imposibil să fi încercat vreodată gelozia căci nu avea fondul genetic din punct de vedere afectiv-emotional  pe care să se creeze. că şi cum din tulpina gândirii s-ar fi extras toate elementele negative, astfel încât doar acele sentimente pozitive umane, idealiste să se poată dezvolta.

          4)

          -PostTraumaticRobotWorkSindrom se defineşte, d-ră Michaelsson, prin a fi o traumă care se maninfestă prin reacţii alterate ale individului la diferiţi factori de stress pe care din păcate corpul şi mintea noastră au încetat sau nu mai ştiu să le interpreteze ducând până la disfuncţii grave de ordin general atât fizic cât şi psihic, aceasta datorită faptului că multe dintre funcţiile cognitive şi motrice le preia acest costum bio-neuro-mecanic  pe care îl folosesc toate breslele muncitoareşti  în prezent. Cu alte cuvinte omul este afectat de o degradare a celulei nervoase tocmai prin nefolosirea acesteia. Degenerăm din nepăsare, aruncă doctorul o părere de rău că pentru sine dar cu voce tare. Apoi reluă pe acelaşi ton calm şi sever:

          -Lipsesc cu desăvârşire în cele mai multe cazuri nevoia de acţiune-gândire independentă şi trebuinţa de mişcare a sistemului osos-muscular-motor propriu, pentru că funcţii vitale să se dezvolte în interiorul corpului omenesc. Cum am mai spus, multe dintre funcţiile sistemului bio-anatomic ale omului sunt preluate de costumul bio-neuro-mecanic prin sinapsa neuronală colegată la sistemul de operare al costumului, acestea duc în consecvenţă la trecerea în stare amorfă a întregului sistem muscular şi la un repaus mental aproape de limitele adormentării. Omul o să uite cum să răsufle, adaugă din nou doctorul. Dacă noi nu mai spunem mâinii să se mişte, cum să prindă, cum să întindă braţul că să apuce, suntem în pragul de a ne sinucide inconştientul. Inconştientul împreună cu Subconşteintul sunt acele entităţi care ne ţin cortexul treaz, e acea sferă a gândirii care generează acel univers infinit din interiorul fiecăruia.  Moartea lentă a acestor două valenţe ale conştiinţei umane duc inevitabil la degradare, degradare care conduce la autodistrugere. Arcul reflex trece de la starea de amorţeală la cea de paralizie temporară, apoi permanentă. Individul este afectat în mod iremediabil şi devastator fiinţei sale, mai ales în timpul nocturn, în timpul natural de repaus, de refacere atât a organismului cât şi a funcţiilor mentale, neavând necesitatea de odihnă, corpul neresimţind nevoia catarctică de somn, somn profund, nevoia onirică fundamentală. Individul are adesea un somn agitat ori nu are parte deloc de odihna “minţii”, în primul rând. Nevoia substanţială a fiinţei umane de a exista, de a se manifesta, este nevoia biefecătoarea a visului, de descătuşare a spiritului de lumea reală, pământească, cu ajutorul visării. Toate acestea  provoacă depresii nervoase serioase, care mai apoi însumate, pot declanşa în urma acestui sindrom la cel mai mic incomfort emoţional  perceput de către individ, o malatie neuro-afectiv-emoţională- cognitivă foarte gravă.

          -Deci ceea ce afirmaţi, domnule doctor, într-un scurt rezumat este faptul  că acest costum bio-neuro-mecanic în loc să ne ajute mai degrabă ne face un mare deserviciu prin degradarea celulei nervoase, în urma nefolosirii creierului nostru  la niveluri adecvate, declanşându-se o mare stare depresivă care poate degenera într-o psihoză generală.

-Mulţi dintre pacienţii mei afirmă că acest “costum-rece” cum o denumesc  ei, le creează un fel  de “dependenţă nocivă” aş denumi-o eu, pentru că au impresia că odată ce au terminat munca depind într-un mod straniu de ea şi se simt în acelaşi timp neputincioşi în lipsa acestuia. Iar acesta, d-ră Michaelsson, este doar unul dintre aspectele acestui sindrom, pentru că practic sunt o sumedenie de alte cauze, unele dintre ele poate mult mai importante şi, în opinia mea, mult mai profunde şi mai devastatoare…  şi se opri, lăsând iar tăcerea să sporească curiozitatea dottoressei.                                                                                                                          

-Şi care vă gândiți dumneavoastră, domnule Doctor DortMichael, că ar fi acelea? întrebă dottoressa.

-Una dintre ele, foarte importantă, de care suntem cu toţii pe deplin conştienţi dar nu vrem să o recunoaştem pentru că ar însemna eşecul societăţii noastre ultracivilizate, este faptul că “am întors spatele naturii”, naturaleţii noastre umane, ne-am negat spiritul şi ne-am închis sufletele în existenţa rece a supravieţuirii supraomenenşti, deasupra sentimentelor şi a existenţei umane fundamentale, în absenţa totală a iubirii, în primul rând, şi în al în doilea rând, un motiv la fel de important, NATURII, precum mediul înconjurător, a tuturor elemntelor naturale care conferă peisajului senzaţia ospitalieră… păsările, copacii, râurile, tot acel ansamblu creat de Divinul Absolut, acel mediu natural al tuturor formelor de viaţă… de care îmi este atât de dor, completă doctorul cu o amărăciune stinsă în glas. Zise acestea şi doctorul avu un moment de melancolie intensă, un flashback puternic îi invadă mintea. Un moment de visare aievea, contempla cu ochii deschişi, gândindu-se la puţinele dăţi când erau duşi în afara cazărmii pentru cercetarea ştiinţifică asupra mediului. În urma acestor explorări externe li se cereau teze prin care trebuiau să exprime idei inovatoare de schimbare a mediului pentru o mai bună desfăşurare a vieţii  omului, sau după cum li se spunea atunci ¨ Teze privind modelarea mediului antropomorf după necesitățile individului într-o societate ultramodernă¨.

Dottoressa vizibil deranjată de reînceperea acestui subiect ce privea Divinul, îşi schimonosi chipul şi întrebă cu o palidă combatere:

-Adică doriţi să negaţi tot progresul realizat până acum numai pentru a vă veni în sprijinul teoriei dumneavoastră?

-Puteţi afla, d-ră Michaelsson, că  nu este doar o teorie, lucrurile acestea sunt la fel de concrete în activităţile cotidiene ale individului precum nevoia de hrană… pierderea interesului în activităţile zilnice, abilitatea diminuată de a experimenta plăceri, lipsa credinţei, per general indiferenţa şi dezinteresul manifestat la toate nivelurile de interrelaționare şi comunicare cu societatea ori cu mediul… sunt realităţi foarte palpabile de care mulţi dintre pacienţii mei se plâng, nemaivorbind de faptul că sunt milioane de indivizi ai societăţii noastre care nu doresc să recunoască că sunt afectaţi de această malatie, ignoră orice mesaj pe care mintea lor prin blocaje sistematice îl transmite, sunt infectaţi chiar în mai mare măsură decât îşi închipuie de acest sindrom… spuse toate acestea în mod răspicat şi cu o repeziciune care pentru un moment o înspăimântaseră pe dottoressa Michaelsson. Credeți-mă, mulţi dintre indivizii societăţii noastre fac multe erori cognitive de genul că  subestimează ori supraestimează  lumea în care trăiesc şi  viitorul societăţii noastre. Sunt probleme pe care eu am curajul să la definesc că fiind “problemele supraomului din evul ultramodern”. Noi am creat “supraomul” dar oare acest supraom este capabil să joace o sfidă atât de înaltă cu viaţa, o provocare atât de crudă, de rece, de neînţeles, să se idntifice cu un mod de viaţă atât de impersonal a conduitei umane prezente. Şi oare ce s-a întâmplat cu “omul normal”, oare ar fi el în stare să trăiască într-o astfel de lume, oare mai poate exista el între supra-oameni? Căci credeţi-mă, normalitatea este regula definitorie a unei societăţi sănătoase. Dar cum definim această normalitate? Oare acest “supraom”, d-ră Michaelsson, nu este ameninţat el cu autodistrugerea prin suicid pentru o mult prea greu de suportat autoinovaţie ce nu s-ar ridica la înălţimea aşteptărilor semenilor săi. Noi am obţinut supraomul, omul eliberat de orice morală, însă l-am obţinut pe cale artificială… am condamnat din start omul real, omul normal, la piere. Sfârşitul apocaliptic ni l-am conceput şi l-am prezis singuri, căci aşa este construită conştiinţa umană, în forul nostru interior este şi centrul care dă naştere cauzei şi locul unde are loc efectul, ambele fenomene se produc simultan. Exact din momentul în care am conceput un sistem de comunicare, de gândire liberă, şi am întocmit un limbaj prin intermediul gravurilor simbolice pentru a ne aşterne gândurile în scris, ne-am pecetluit singuri soarta.

          -Şi cum credeţi dumneavoastră, domnule doctor DortMichael, că am putea să tratăm această malatie a evului în care trăim?  auzind acestea, în urma stării de nervozitate a doctorului, dottoressa se gândi că ar fi mai interesant totuşi să aprofundeze acest subiect.

          -Din punctul meu de vedere, dra Michaelsson, este mult prea târziu acum, suntem într-o etapă mult prea avansată a malatiei. Din păcate acest lucru trebuia făcut înainte că societatea noastră să ajungă într-un punct critic că acesta. Acest proces către o asemenea dezvoltare trebuia preparat pentru un timp îndelungat cu mult înaintea declanşării oricărui plan.  Am prevăzut acest colaps, dar nu am făcut nimic pentru a-l împiedica sau măcar de a-i încetini procesul accelerat. În momentul acesta zic eu că singura soluţie către un colaps total al societăţii noastre ar fi dublarea dozei de dopamină din alimentaţie că tratament terapeutic medicinal şi dezvoltarea unui plan terapeutic puternic la nivel interplanetar  care să conţină un set de credinţe şi nevoinţe ale fiecărui individ în parte despre ceea ce ar fi  dispus şi în acelaşi timp ce i-ar plăcea să încerce şi despre cum ar dori să trăiască pentru că mai apoi să putem întocmi un set de noi valenţe ale conştiinţei în programul conduitei umane care va fi inoculat societăţii.

          Dottoressa cu ochii mari şi o mirare de speriat se uita din nou incredula la el, de parca ar fi fost un fariseu vestind sfârșitul lumii.Ii adresa totuși întrebarea pe care și-o pregătise în minte în timp ce acesta vorbea:                                                                                          

          -Cum, domnule Doctor, un colaps al societății noastre? Suntem pe punctul de a realiza societatea perfectă, organizarea cea mai funcțională a tuturor timpurilor, şi dumneavoastră ne împărtășiți idei apocaliptice despre distrugerea unei societăți în prag de perfecțiune? şi făcu un gest din cap urmat de un sunet de dezaprobare totală a spuselor doctorului DortMichael.

          Calm şi cu o liniște de speriat doctorul DortMichael răspunse pe un ton blajin şi în același timp sever, precum învățătorii la școală când muștruluiesc un elev:

-D-ră Michaelsson, eu doresc să trag un semnal de alarmă prin intermediul dumneavoastră şi va pot spune nu numai că acest plan de care vă spun, trebuie să aibă o dată de începere cât mai apropiată, dar şi faptul că suntem în pericolul de autodistrugere totală dacă mai continuăm să mergem înainte cu acest sistem.

Dorind să-și argumenteze părerea, d-ra Michaelsson, afirmă că rata criminalității ajunsese aproape de 4%, fiind aproape inexistentă, practic aflându-se în marja de eroare a oricărui sondaj.

-E adevărat d-ră Michaelson că ne situam ca societate pe una din cele mai înalte trepte pe care se putea situa vreodată omenirea. Într-adevăr, d-ră Michaelson, o societate cu o criminalitate de 4%, aşa cum reiese din sondajele oficiale, ar situa societatea noastră aproape de perfecțiune. În asemenea măsură  există voci care ar afirma că acest procent ar fi mai mare ori că ar fi mult mai aproape de zero absolut decât ne-am putea imagina, toate acestea, tot acest scepticism, se datorează faptului că această cifră se încadrează în marja de eroare a sondajului.

-Atunci, să înțeleg că apreciați munca bio-neuro tehnicienilor noștri?

-Se prea poate spune şi aşa… şi doctorul dându-și seama de afirmaţia prejudicioasă la adresa colegilor săi, își redresă ţinuta şi își relua tonul calm şi sobru că de până atunci şi reveni…..Ei bine o societate perfectă ca a noastră este rezultatul bravilor noștri bio-neuro-tehnicieni care în urma eforturilor pline de admirație au reușit să indivizualizeze gena violenţei şi cu ajutorul izotopilor de neon să o izoleze şi să o restrângă până la cel mai mic nivel posibil. E la fel de adevărat, continuă doctorul că sentimente precum invidia, egoismul, gelozia dacă nu au fost extirpate din caracterul uman cum e cazul geloziei, ele au au fost reduse până aproape de nivelul minim cum este cazul egoismului, pentru că trebuie să recunoaștem din păcate sau din fericire, depinde cum doriți dumneavoastră să interpretați, d-ra Michaelson, în baza unor asemenea sentimente cât se poate de umane, ființa, individul a fost împins către progres. Iată, deci, un exemplu clar de bravură a neuro -bio-tehnicienilor noștri, care au reușit ca din celula unică a neo-industriaşului Michael Mont Eon să creeze indivizii perfecți ai unei societăți sublime. Eu sunt un exemplu viu al acestora, încheie doctorul sec.

-Dar credeți intr-o măsură rectrictivă a ministerului neuro-psiho-biotic de a interzice relațiile de tip sexual clasic prin transferul de secreții hormonale de la organul reproductiv masculin către cel feminin şi invers, dottoressa încheie acest pasaj cu o răstălmăcire mecanică a unui act atât de pur şi de omenesc firesc încât putea să facă până şi cel mai mare amant să se scârbească de actul amoros pe care îl aștepta şi îl savura cu o ardoare de nestrămutat.

-Nu, nu cred într-o asemenea măsură pentru că riscul care se dorește a fi îndepărtat este acela pe care și-l asumă mulţi tineri în ziua de azi cu o cât mai mare responsabilitate spre fericirea ministerului neuro-psiho-biotic, şi anume acela de a procrea indivizi cât mai apropiați de standardele impuse de către minister, şi acest lucru îl știm cu toții că nu se poate realiza decât în laboratoarele bio-neuro-psihotice, şi anume prin clonarea celulei unice a marelui industriaș Mihael Mont Eon.Vă puteți închipui şi dumneavoastră din cifrele pe care le furnizează ministerul AntropoMassMedia că, dacă cu câteva decenii în urmă distrugeam prin incinerare indivizi procreați pe cale naturală, să zicem de ordinul milioanelor, astăzi suntem la ordinul zecilor pe an. Plus de asta, adaugă doctorul, trăim într-un apogeu din punct de vedere sexual, fiind permise bigamiile, incestul, felația, sodomia…. noțiuni care nu mai sunt tabuuri încă din anul 1199 când prin introducerea codului legislativ 1271 se prevedea că toți neonativi să aibă înclinații bisexuale, iar prin aceasta eu nu văd altceva decât un îndemn către o viață sexuală cât mai sănătoasă şi cu frecvenţă cât mai mare posibil.

5)

                -John,nuuuuuuuuu! strigătul disperat al lui Michael Eon se auzi străbătând cu repeziciune întregul site de lucrări.

    John lovi cu costumul  mecanic un frate izbucnind într-o erupere de furie şi isterie. Nu se înțelegea ce se întâmplă, un astfel de accident fiind la fel de neobișnuit şi de brusc  pentru fiecare din cei prezenți precum un accident fatal pe autostradă. În fuga disperată înspre locul conflictului, Michael văzu printre norii de praf cum ceilalți frați veniseră să asiste la scenă şi înmărmuriți de dramatismul şi de violenţa scenei ce se desfășura sub ochii lor, erau loviți şi trântiți la pământ de către costumul mecanic a lui John care părea cuprins de o turbare brutală şi samavolnică de nedescris. Confrați răniți, inconștienți şi poate chiar morți, zăceau mormane în site-ul de escavări care fusese cuprins de haos şi nebunie în mai putin de o clipă.

          John continuă în nebunia aceasta ce se descătușa fara nici măcar pic de milă faţă de frații săi până când chiefrobotworkers îi dezactivă costumul şi el se prăbuși  la pământ.

       Michael se apropie cu precauție, văzându-l pe John cum continuă să se zvârcolească prins între fiarele costumului mecanic. Era de nerecunoscut, părea o persoană străină de sine, părea cuprins de către o alta fire demonizată,  cu faţa schimonosită şi ochii injectaţi. După o puternică izbucnire a sângelui pe nas, se făcu palid; iar pupilele ochilor, ațintiți spre Michael, se dilatară şi deveniseră de o culoare pământie în urma unui spasm puternic ce Îi cuprinse toată ființa amicului său cel mai bun.

      Fusese unul dintre cele mai oribile episoade pe care le cunoscuse Michaelsburgul de la întemeierea lui din evul ultramodern al societății omenești. Nimeni nu putea să explice ce se întâmplase şi ce anume ar fi putut genera o asemenea violenţă. Amplificat de zvonuri, episodul violent cutremură întreaga populație a Michaelsburgului.

      Mulţi spuneau că ar fi vorba de un virus radioactiv care ar fi distrus sistemul bio-neuro-psihic al fratelui John O’Michael astfel încât creierul i se făcu terci în carcasa craniană,  turbarea durerii făcându-l să  distrugă tot ce-i ieșise în cale.Din păcate confrații ce se aflau în site-ul de escavari în ziua respectiva povesteau o cu totul alta versiune, mult mai macabra şi mai groaznica decât s-ar fi așteptat atât autotritatile cat şi populația.Firul evoluției faptelor era mult mai dramatic decât se așteptase comisia Bio-Neuro-Mecanică.Totodată ancheta a conclus în mod cert că ceea ce se întâmplase în ziua respectivă nu era un simplu gest de neglijenţă în timpul muncii şi nici o alterație a facultăților mentale ale lui John O’Michael din cauza unei doze deficiene de dopamină din alimentație, ci mai degrabă un masacru cu sânge rece al unui individ tulburat şi chiar afectat serios de o malatie necunoscută.

     în urma cercetărilor mai amănunțite conduse în laboratoarele bio-neuro-psihice s-a descoperit şi o alterare a catenei ADN a individului John O’Michael survenită în urma unor procese îndelungate de stress, apatie şi depresii puternice care au declanșat o producție mărită de celule somatice maligne. Acest lucru ar fi fost normal la indivizii procreați în mod clasic, şi nu în cazul  unui individ neoclonă cum era cazul lui John O’Michael care beneficia de ultima generație de sistem imunitar virusologic-bacterian-radioactiv de tip 10.1x. Ceea ce multi dintre bio-neuro inginerii din laboratoarele confederației stelare nu-și puteau explica, nu era o malatie groaznică crezută a fi eradicată, precum este cancerul, odată cu introducerea în alimentație a antioxidanților de tipul retinoizilor în toate produsele alimentare. Ceea ce părea a fi produs această tulburare a individului John O’Michael şi ceea ce cu adevărat îngrozea clasa superioară, clasa Elitelor,  a societății ultramoderne era repeziciunea cu care această malatie s-a dezvoltat şi a ajuns la metastază în corpul individului John O’Michael.

Le era aproape imposibil să explice comportamentul exclusiv violent ce a demonstrat o ferocitate de neînțeles şi a cutremurat întreaga confederație stelară, a confratelui John O’Michael. Iar manifestările violente dezvăluite de scanarea memoriei neuro-psiho-emotive a individului în cauză, ce a mai rămas din creierul dizolvat al lui John, erau de unii din neuro-bio ingineri puse pe seama unei disfuncții suferite în dezvolatarea platformei caracterial-senzorială care-i fusese instalată individului, alții mai radicali şi mai categorici negau astfel de manifestări afirmând că ele nu ar putea exista într-o societate perfectă ca aceasta în care trăiau şi afirmau că ar fi doar o disfuncție majoră a sistemului locomotor fără ca individul să fie capabil de a se împotrivi unor asemenea disfuncții violente.

Ministerul Cognitiv asigură totuși populația pe cale Mass Media că a fost un episod izolat, iar expertiza bio-neuro-tehnică era în curs de finalizare urmând că în cel mai scurt timp de la transmiterea raportului în cazul confratelui John O’Michael să fie dat difuzării pe scară largă prin intermediul Media.

     6)

           -Ce părere aveți, d-le doctor von DortMichael de preluarea administrației de către Michael Carmichael şi despre evoluția rapidă a acestuia pe scara ierarhica a confederației solare?

          -Da, el s-a dovedit a fi o progenitură cu o deja binecunoscută cunoaștere cognitivă prematură, fiind după opinia mea, un geniu tehnico-managerial încă din primele etape ale afirmării sale.Cred că se va ridica la nivelul predecesorului său, bunul nostru răposat, ilustrul neoindustriaş  Michael  Mont  Eon.

          -Puteţi da crezare zvonurilor că ar fi o administrație mai puţin morală şi mai degrabă una intr-o disperată regăsire a unor soluții de revoluție industrială şi progres antropologic?

          -Nu pot răspunde din poziția mea de consilier bio-neuro-psiho-tehnician, dar afirm că progresul se poate realiza de către o conducere solidă, puternică şi poate prost înțeleasă ca fiind autoritară până la totalitarism. 

          Doctorul Voen von DortMichael se întoarse către fereastra largă din spatele său privind cu o profundă nostalgie soarele portocaliu-roşiatic ce-i lumina chipul blond şi ochii albaştrii încă plini de scânteia năzuințelor şi ambiție. Ohhh, d-ră Michaelson, puteți opri înregistrarea conversației, simt că sunt epuizat, am putea continua altă dată, doctorul adresă cuvintele acestea cu o mult  prea mare greutate.

          -Va pot adresa totuși o întrebare ¨neoficial㨠d-le doctor Voen von DortMichael?

          Doctorul așteptă în liniștea ce se lăsă întrebarea fără ai da nici un răspuns încercând să prevadă subiectul acesteia.

          -În legătura cu tragicul accident petrecut în mina … şi dottoresa fusese brusc întreruptă.

          -Ohhh, nu, sunt mult prea obosit, v-am spus soră Michaelsson! atât adresarea, cât şi tonul folosite au făcut ca dottoresa să insiste şi să persevereze în ancheta sa.  

          -Totuşi, îmi puteți afirma sau infirma neoficial suspiciunile apariției, a ceea ce mulţi dintre bio-neuro inginerii noștri denumesc a fi un MDS sau mai bine zis Maggior Depressive Disorder?

          Auzind acestea, doctorul DortMichael, reveni la starea severă, calmă şi concentrată dinaintea episodului de melancolie ce-i străbătu spiritul.

          -Dvs, d-ră Michaelson veți folosi orice informație pe care v-o împărtășesc  când veți da către difuzare acest material, deci … acest ¨neoficial¨ este doar o cursă în care dvs. sperați ca eu să cad, dacă nu v- as cunoaște mai bine as fi zis că sunteți răutăcioasă dar fişa descrierii emotive a caracterului dvs. arată că sunteți, mai degrabă, o fire ludică şi ambițioasă, așadar am să interpretez din acest punct de verdere…. spuse doctorul DortMichael încercând să se sustragă întrebării sau cel putin să mai câștige măcar o clipă din timpul scurt care îl avea la dispoziție pentru a răspund întrebării ce o frământa pe interlocutarea sa.

          însă, doctorul nu apucă să-și tragă nici măcar răsuflarea în urma celor spuse că dottoresa Michaelson reveni mai combativă şi-i spuse:

          -Am să fiu şi mai directă şi am să va întreb dacă sunt adevărate sau nu zvonurile ce se vehiculează în laboratoarele bio-neuro-criogenice în ultima vreme….

          Doctorul știind despre ce e vorba interveni tăios:

          -Ce zvonuri, d-ră Michaelson?  folosi apelativul de domnișoară pentru a o situa intr-o poziție de inferioritate. După câte stiu MassMedia nu se ghidează după astfel de mijloace, cum ar fi zvonistica! şi în plus… făcu o pauza pentru a mai calma spiritele… evenimentele mondene sunt o deziluzie, de fapt toate acele reuniuni ale elitei noastre mi se par de-a dreptul deplasate, iar zvonistica meschină! deşi știa prea bine doctorul că nu este vorba de acele zvonuri, ci se făcea referire la cu totul altfel de zvonuri, şi anume din interiorul laboratoarelor criogenice, rostite chiar de unii dintre colegii sai.

          -Ei, bine, se aude că celula unică a marelui neoindustriaş Michael Mont Eon parcurge un proces de degradare!!! spuse dottoresa cu satisfacția jucătorului ce poate anticipa mersul jocului.

          Însă doctorul era acel tip de jucător ce își făcea singur propriile reguli şi mai important, în timpul jocului. Ceea ce-i tocmai terminase de explicat făceau referire directă la acest subiect, într-o modalitate subtilă, inteligentă dar evidentă oricui ar fi dorit să audă ceea ce ar fi trebuit să percepaă, şi anume adevărul, gol, necizelat, brut, dur, rece dar veritabil.  Odată aruncată la fileu, mingea dottoresei trebuia respinsă însă cu mare precauție şi diplomație, astfel că după o mică pauză de tăcere şi reflecție, i se adresă interlocutoarei sale… pe deplin conștient că se afla pe un teren minat ce ar putea să arunce în aer o întreagă civilizație sau cel cel puţin valorile ei.

          -Am să va spun ¨neoficial¨ fără a fi meschin…. de fapt am să mă adresez ca unui prieten drag, pe care il cunosc de foarte mult timp. Am să va spun adevărul aşa cum este el: brut şi urât! Am să vă mărturisesc cu sinceritate că ne temeam de acest lucru încă de la început . Pionerii clonării, inginerii genetici de la începuturi ne-au adus la cunoștință acest risc….  spuse doctorul.

          -Si, deci …. adresă sec d-ra Michaelsson simțindu-se stăpână pe situație, cu o dorință arzătoare de sfidare şi de exploatare la maximum a slăbiciunii  cel cuprinse pe marele om de stat, văzând că doctorul dorea să ocolească acest subiect.

          -Deci… şi doctorul își rezervă tot timpul de care avu nevoie… vă pot spune că MDS-ul (Maggior Depresive Sindrom) ar putea fi principalul simptom al degradării celulei unice. Întorcându-se din nou către fereastra din spatele său, reflectând asupra așezării antropologice ce se întindea până după linia orizontului spuse parcă cuprins de mânie şi de spaimă în același timp: „I-am avertizat….” religia şi familia joacă rolul esențial în viața unui om, extirpând aceste două elemente, că să nu mai adăugam viața sexuala monogamă, de fapt loialitatea şi fidelitatea în cuplu … pot avea efecte drastice în viața individului, în decursul firesc al cristalizării conştiinţei sale. De fapt, continuă doctorul, MDS-ul este forma cea mai gravă în urma altui sindrom, anume AWS, adică Abstinance and Withdrawl Syndrom. Abstinenţa de la cele ce ne hrănesc cu adevărat sufletul, spiritul, şi anume sentimentele de afecțiune şi încredere care pot fi împărtășite doar de un cuplu monogam, refuzul individului de a crede în divin, în acel lucru sfânt care de unii ar fi numit minune, de alții lumină, poate chiar liniște sufletească sau încrederea în forțele proprii de a merge înainte, pentru că de fapt asta înseamnă credință, religia fiecărui individ aşa cum percepe el intervenția divinului  în viața lui. Am putea spune că aceste afecțiuni însumate reprezintă cancerul sistemului nostru cognitiv-afectiv-emotiv. În timp ce AWS este o formă mai ușoară a acestei afecțiuni, începutul acestei tumori maligne ce ne chinuie sufletul, MDS-ul este faza de metastază, deci ajuns în această fază individul nu mai poate fi recuperat, după părerea mea, decât prin psihoterapie intensă,  în caz contrar  trebuie distrus înainte că acesta să provoace alte tragedii umane pentru că reprezintă un factor de risc foarte mare prin autodistrugere, suicid, iar în isteria ce-l cuprinde poate implica şi alte vieți umane, ca episodul petrecut în site-ul de escavări. Iar virusul ce afectează şi provoacă această afecțiune este prezent în mintea fiecăruia fiind amplificat de parametrii antropologici în care ne aflăm azi, în evul ultramodern al societății noastre. Acest proces s-a dezvoltat şi a fost inițiat că urmare  a unei vieți superficiale, foarte slab calitativă din punct de vedere spiritual pe care am construit-o şi am încurajat-o de la începuturile acestui ev şi până în clipa de faţă. Sub acțiunea unor factori de natură foarte toxică pentru spiritul ființei umane şi anume înlăturarea a tot ceea ce reprezintă sacru, sfânt sau dacă doriți hrana spirituala necesară pentru întreținerea vieții. S-au gândit că le-ar fi mai ușor să îndoctrineze o astfel de minte slabă şi nepregătită, pe un fond atât de nesigur şi impersonal ca al unui individ fără credințe, fără familie. De fapt, dacă stau şi ma gândesc mai bine acestea nici nu ar fi putut fi implementate în dezvoltarea caracterial-senzorială de comunicare şi interelationare într-o conștiință atât de șubredă cu care au fost înzestrați indivizii ce compun societatea noastră… încheie doctorul parcă el însuși sfârșit de forţa şi voința de a mai continua.

          Dotoressa profund impresionată de gravitatea celor spuse, se fâţâii isteric pe scaun după care se adună încercând cu greu să revină cu o întrebare cât de cât pertinentă în urma unor asemenea dezvăluiri….Deci încercați să spuneți că un astfel de individ este periculos pentru societate?

          -Da, spuse hotărât doctorul, sau cel putin aşa consider eu, din cauza factorului foarte mare de risc prin autodistrugere şi de a implica şi alti indivizi, şi iată deci cum se manifestă cancerul societății noastre…  alții ar putea fi de altă părere aşa cum a făcut-o până acum Ministerul Cognitiv care nu a luat nici o măsură în urma atâtor semnale de alarmă şi apeluri pe care le-am făcut pentru a-mi veni în sprijin.

          -Si care ar fi simptomele prin care ne putem da seama dacă un individ a fost sau nu afectat de o asemenea malatie? spuse dottoressa având credința că acesta ar fi cursul previzibil al discuției.

          -Principalele fenomene care se petrec în interiorul individului şi care defulează la exterior atunci când este cuprins de această malatie ar fi, în primă fază, pierderea interesului în activitățile uzual-cotidiene şi o disponibilitate scăzută de a experimenta plăceri de tipul orelor sociale petrecute în centrul de agrement sau timpul dedicat hobbyurilor, apoi foarte grav este faptul că în interiorul individului se produc o serie de erori cognitive atât la nivel emotiv cât şi în ceea ce privește interrelaţionarea în grupul de prieteni apropiați sau în cadrul grupurilor sociale de lucru. Erori reprezentate la nivel interior cum ar fi întrebări, nemulţuri, frustrări, care apar cel mai adesea la nivel de relaționare cu mediul înconjurător şi grupul de apartenență socială, deci pe plan exterior, atât de impersonale în evul în care trăim, şi poate şi mai îngrijorător frustrările unui viitor constant nesigur. Desigur acestea nu pot fi depistate şi diagnosticate cu aparate ori alte mijloace de înaltă tehnologie, căci ele se manifestă în forul interior al individului, ce necesită o investigație minuțioasă şi îndelungată, căci dezvăluirea sufletului este cea mai dureroasă dintre experiențele afective ale individului.

          -Ei, bine, m-ați putea contrazice dar ființa umana este totuși o fire complexă în care adesea se regăsesc toate aceste anxietăți şi frustrări de care ziceți? Adică, vreau să spun că nu mi se pare nimic anormal în ceea ce ziceți, rosti dottoressa cu o ușoară deziluzie de superficialitatea doctorului.

          -Da, dar introducerea unor acte normative cum ar fi legalizarea relațiilor de tip poligamic, scoaterea în afara legii a oricărei forme de cult şi stressul de care vă spuneam legat de muncă a indivizilor din societatea noastră a făcut ca toate acestea să crească nivelul cortizolului la cote cu mult peste limita normalului, ba chiar să acutizeze problema până a se ajunge la imposibilitatea de vindecare sau cel putin de ameliorare a situației.

          -Ce vreți să spuneți, că liberalizarea actului sexual care este privit ca un iluminism al relațiilor intersexuale şi abolirea oricărei forme de cult, credințe care de-a lungul istoriei de până la societatea noastră au generat conflicte dezastruoase care au cuprins întreaga civilizație din vremea respectivă, nu sunt benefice şi dimpotrivă pot duce la un colaps al societății noastre?

          -Eu am spus-o în nenumărate rânduri, d-ra Michaelsson, noi nu reinventăm lumea, pentru că nu putem avea ignoranța şi infatuarea de a fi eretici până a ne autoproclama Zei atotputernci. Noi experimentăm, şi din păcate se pare că spiritul uman, aşa cum a fost el zămislit în esența lui primitiv şi barbar, încă din prima clipă când am definit posesia şi crima, şi natura, încă de când am inventat prima unealtă cu ajutorul căreia am doborât primul arbore extirpând din sânul ei cel mai de preț lucru pe care prin sârgul muncii sale anotimp de anotimp s-a chinuit din răsputeri să-l ridice şi să-l ocrotească pentru a-l vedea falnic şi puternic în deplina splendoare a lui, ei bine…. toate acestea nu ne vor mai ajuta pentru că au ajuns la limita de supratoleranţă, ne-au întors spatele, cât credeați că ne vor mai ajuta prin regenerarea unor noi resurse pentru noi progrese sociale. Noi, vă spun cât se poate de sincer, că astăzi, în evul acesta ultramodern pe care îl preeaslăvim, nu am reușit altceva decât să creeăm un angrenaj care după părerea mea încă de la început avea să se prăbușească, singurul motiv pentru care a rezistat până în clipa de faţă  a fost datorită calității cu care tot ea, buna noastră mama a tuturor, natura, ne-a înzestrat, şi anume aceea de autoperfecționare dar care şi ea ca toate lucrurile omenești, ca orice lucru din Univers, este relativă, astfel încât odată apucat drumul pierzaniei nu mai există cale de întoarcere. Mă întreb dacă cineva ar mai putea defini omul normal după parametrii actuali, căci omul nou sau supraomul după cum vedeți ne-am străduit să-l realizam şi am ajuns în pragul unui eșec, ma întreb dacă am putea realiza vreodată omul aşa cum era el la începuturi: primitiv, barbar, dar pur.

    7)

          Raportul comisiei bio-neuro-cognitive ce a investigat cazul “Furia confratelui John O’Michael” vă va fi prezentat de către Toptech Managerul Michael Carmichael, anunță portavocea liderului Confederației Solare.

          “Confrați, avem în discuție ieșirea comportamentală a unui individ al societății noastre înafara parametriilor standard de violenţă şi brutalitate, necunoscute societății noastre de până acum.

          Investigațiile amănunțite arată că bunul nostru confrate nu mai asimila cantități enorme de dopamină din alimentația obișnuită, având mari probleme de metabolism, o disfuncție generală pe care tehnica medicală folosită în diagnosticul afecțiunilor ce ar putea amenința sănătatea noastră atât fizica, cat şi mentală, nu a putut să o descopere şi, astfel, confratele nostru să beneficieze de ajutorul competent al bio-neuro terapeuților noștri atât de bravi.

          Zvonurile cu privire la un virus radioactiv aflat în stare latentă în minele confederate nu sunt întemeiate, şi nici zvonurile privind o defectare a platformei caracterial-senzorială ce i-a fost instalată individului John O’Michael nu au nici un fundament concret.

          De aceea, confrați ai Confederației Solare, va îndrum către o supraalimentare şi administrare proprie de dopamină pentru a preîntâmpina astfel de disfuncții de ordin general ce, cum vedem, pot provoca astfel de cazuri haotice, în urma acestor episoade fiind răniți ori distruși permanent multi indivizi ai societății noastre, reprezentanți atât de valoroși ai clasei productive.

          Se vor acorda în toate instituțiile credite ce vor face posibilă achiziționarea supravalorică a cantității de dopamină necesară unui cuplu conjugal şi a indiviziilor de care aceștia se îngrijesc pentru formarea intelectual-afectiv-cognitivă.

          Spuse acestea, va doresc pace socială.”

“’’

          “

          

          ’

          

          

          ”

          Astfel conchis raportul privind starea de fapt a cazului John O’Michael în urma investigațiilor, fusese dat spre difuzare media şi transcriptul în limba de circulație confederală, neolingua.

          8).

          Între timp haosul şi isteria se dezlănțuiseră pe străzile Michaelsburgului. Milioane de indivizi în costume bio-neuro-mecanice ieșiseră din subteran şi distrugeau cu corpurile metalice  imense tot ce le ieșea în cale. Se pare că previziunile apocaliptice ale doctorului se adeveriseră. Malatia se declanșase mai repede decât o molimă devastatoare, de temut, ce putea decima așezări omenenesti de ordinul miilor în câteva clipe, chiar mai repede decât previziunile cele mai sumbre ale doctorului. Michaelsburgul îmbibat în baia de sânge ce îl cuprinsese şi sub peisajul trist al isteriei se stingea în amurgul friguros al serii cvartal după cvartal. Cercuri concentrice de lumină se răstrângeau spre a amenința cu bezna cele patru clădiri ale complexului cvadruplu din centrul Michaelsburgului. Ceea ce puţini știau şi lucrul de care se temeau cel mai tare, era faptul că în subsolul acestor clădiri se afla Main Frame-ul fără de care orice dispozitiv din infrastructura tehnologică a Michaelsburgului nu putea funcționa. În adâncurile Terrei de sub aceste clădiri funcționa cate un server gigantic ce cobora până la nivelul 200, fiecare desemnat să servească pentru pătrimea cardinală de care aparținea, clădirile adăpostind şi mascând în același timp sistemul de răcire al acestor magazii imense de stocare şi procesare a datelor.

          Coșmarul se adeveri, ceea ce părea a fi insuccesul şi totodată colapsul noii societăți se desfășura sub ochii doctorului DortMichael.

          Un sunet amenințător al mașinăriilor draconice şi al structurilor metalice imense ce distrugeau orașul depăși bariera fonică a geamului despărțitor al ferestrei amenințând liniștea deplină a camerei. Sunetul se propaga cu o viteză uluitor de mare  şi creștea gradat odată cu stingerea cate unui cerc din marea spirală ce alcătuia planul urban al  orașului Michaelsburg.

          O orchestrație drăcească se desfășura sub privirea fără noimă a doctorului şi a colegei sale, d-ra Michaelsson. Începeau a se distinge forme strălucitoare şi mișcări pline de furie şi panică în timp ce armata metalică se îndrepta spre centrul orașului.

          Desi incontrolabili, mamuții metalici dădeau impresia unei mișcări uniforme, a unui grup dirijat de aceeași forță şi voință indestructibilă. Tăvălugul distrugeriilor ajunse a treia bariera de securitate, astfel încât codul portocaliu se transformă în roșu, iar sirena își schimbă tonul dintr-unul jos întrerupt într-unul ascuțit prelung.

          Milioane de indivizi în costumele lor neuro-bio-mecanice ieșeau din subterane, ghidați de aceeași mânie, chiar turbare interioară. Părea că subconștientul fiecărui individ suferi o degradare morală ireversibilă.

          Amintiri resetate din memoria colectivă se reîntorceau chinuind individul. În mintea fiecărui individ se derulau imagini de nedescris. Amintiri subjugate ale unor timpuri apuse de la începuturile Michaelsburgului, când pentru realizarea visului măreț al neoindustriasului Michael Mont Eon se făcuseră o mulțime de nedreptăți pline de cruzime.Toate acele coșmaruri de care mai bine de jumătate din populația Michaelsburgului suferea se dovedeau a fi fost reale cu câteva decenii anterior. Marea industrializare şi dezvoltare a societății s-a făcut cu riscurile, şi mai ales, cu tributurile impuse.

          Lagărele de concentrare ale neonativilor nu erau un simplu coșmar, erau o realitate în care milioane de copii, frați embrionari de-ai celor ce au supraviețuit până în prezent au fost exterminați în urma neadaptării la condițiile foarte aspre, aproape inumane. Construcția complexului cvadruplu readucea aminte de moartea a peste 10 milioane de clone, incinerate, a căror cenușă își făcea încă simțită prezenţa în văzduhul marii metropole umane.  

          Revoluția industrială se dovedea a fi fost o exterminare în masă a indivizilor ce nu corespundeau normelor impuse de inteligenţă şi forță de muncă.

          În biroul doctorului ajunseseră mesaje de SOS din toate marile centre antropologice ale Confederației Solare. Se pare  că haosul se răspândi cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Dottoressa se năspusti asupra ușii căutând o modalitate de a se salva. Strigă cu disperare către doctorul von DortMichael: nu vii? Doctorul cu calmul şi severitatea cel defineau răspunse cu un sec: „Nu,eu raman!” Dottoressa se făcu nevăzută fără a mai da nici un altfel de replică. „Doresc să mă sting odată cu imperiul meu!” adăugă doctorul resemnat, înainte că imensa clădire să se prăbușească.

          Femei, copii, oameni nevinovați mureau în calea puhoiului de groază furibundă sub zgomotul zdrobitor cel produceau costumele bio-neuro-mecanice.

          Megatubul protonic de polycristalină ce alimenta întregul oraș cu energie electrică explodă, în urma luminii orbitoare provocată de deflagrația de proporții megacutremurătoare. Întunericul cuceri întregul oraș al Michaelsburgului.

          Michael reuși în învălmășeala de pe străzi să o găsescă pe dotoressa Michaelsson. Cei doi reușiseră să scape cu una din singurele nave cosmice rămase intacte către o nouă planetă nelocuită dintr-o constelație îndepărtată ce se numea Gheea 2 pentru a întemeia o nouă civilizație umană.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s