Pe vreme de război

Clădirile depravate și abandonate par a fi în zare schelete ridicate din mormânturi, ferestrele dezgolite și frivole arată ca niște ochi ieșiți din orbite, totul e livid și mort de parcă planeta ar fi deșertă și toți am fi căzut pradă unei molime nebănuite și nimicitoare.

Fumul gros și înecăcios cu gust de ebonită arsă îți dă primele indicii despre părjol și de n-ar fi cerul cel senin de-un albastru-pur să mai poți ridica din când în când privirea de la mormanul de moloz ce s-a numit odată fie sat, fie oraș, ai vrea să mori și tu acolo pe loc, s-o termini cu grozăvia asta toată care te înspăimântă, te înfioară și nu-ți dă pace mai deloc.

Te-ai întrebat vreodată cum arată infernul, ce poate să însemne haos? Câini scheletici, hoinari martori ai dușmăniei dintre oameni scormonesc printre gunoaie și cadavre deopotrivă. Scarafagii mișună și viermii colcăie și se dejună din ce-a fost odată făcut sfânt de om.

Un colț de păine uscată atothulit că îngrașă sau face colesterol, apropierea unui străin fie el cât de ciudat, sunt mai bune decât sunetul surd al foamei din stomac și goliciunea rece a vreunei bucăți de beton ce te întâmpină ospitalieră în așteptarea orelor de somn.

Mizerie, boală, disperare, concepte străine societății actuale sunt firești și atât de banale precum sunetul alarmei din zori care-ți aduce aminte că o nouă zi a început și mai ales că încă trăiești.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s