Week-end ploios la munte

Este primul weekend ploios la Braşov, atât de aşteptat de unii, blamat de alţii. Braşovul reîncepe să semene cu oraşul de munte pe care-l ştiu din copilărie după arşiţa secetoasă a anului de graţie 2012.

Afară plouă mărunt, e destul de frig pentru o zi de 13 octombrie, iar eu stau în faţa unei foi albe şi mă gândesc ce să mai scriu. Aş vrea să scriu despre oameni că se revoltă peste tot în lume în primul rând împotriva neputinţei lor de a-şi lua singuri frâiele destinului în mâini şi de a trăi cu adevărat liberi. Aş vrea să scriu din nou un pasaj de proză, nu am mai scris demult unul şi mă întreb ce se întâmplă cu mine.

Nu aş vrea să scriu „căcături” aşa cum am văzut scris în comentariile de pe blogurile unora, învinuiţi că ar scrie căcături, deşi îmi trec sub ochi critic scrierile înainte de a le publica nu prea pot să-mi dau seama cum ajung acestea să fie decodate de către cititori.

Îmi place să obţin totul prin sacrificiu, şi cu cât sacrificiul e mai mare parcă şi răsplata e pe măsură. Aş vrea să mă sacrific pentru scris, dar la ce bun la urma urmei.

Aş vrea să scriu despre sensul vieţii, să vă întreb dacă el înseamnă durere ori fericire pentru voi. Aş vrea să scriu despre sacrificiul focului, lemnul care se mistuie ne dă nouă lumină şi căldură, e oare şi „opera unei vieţi” un astfel de sacrificiu?

Şi mă reîntorc la lectura mea, „Povestea târfelor mele triste” de Marquez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s